Look,who's back!
Da...in sfarsit m-am intors!!!Oh,da!Oh,da!Oh,da!Acum fac dansul victoriei prin casa,mai ceva ca "Gangnam style".Oh,da...de acum a-XI-a...si invat dimineata...si o sa am mai mult timp liber.Si nu-mi vine sa cred cat mi-a lipsit blogul.Din pacate am avut niste probleme cu contul si cand am vazut ca nu merge sa intru pe el,m-am enervat si am zis ca renunt de tot.Dar cand am incercat din nou contul peste cateva luni am observat ca merge din nou.YAY!Nu-i totul pierdut...si acum revenim in FORTA!Abia astept sa vad ce fac celelalte bloguri,sa vad ce carti noi au mai aparut...e ca si cand pana acum am trait in pestera.Sunt cu totul si cu totul in urma cu informatiile.
p.s.:Acest capitol il dedic persoanelor care au asteptat atat de mult acest capitol si pe care din pacate le-am cam dezamagit!:( si nu in ultimul rand,tie Laura pentru ca a fost ziua ta de curand!:* La multi ani!!!
p.p.s.:poate cineva sa ma ajute cu aspectul paginii?
Capitolul
17
(AllexisPoV)
Simteam cum capul imi vajaie,si
parca simteam pe fundal numai batai de toba.Durerea se accentua,iar prezenta
mamei in camera nu ma ajuta deloc.Era de parca camera era prea mica pentru figura
ei impunatoare.Ea insasi emana lumina care parca era aspirata de camera
intunecata.Arata de ca un mic punct alb intr-un vartej intunecos.
Nu trebuia sa fiu prea treaza,ca
sa imi dau seama ca e nervoasa.Emana furie de la un kilometru patrat distanta.O
fi ea Regina Ingerilor,dar cand este nervoasa e bine sa fugi unde vezi cu
ochii,deoarece e cu mult mai rau decat daca te-ar fi lovit Uraganul Katrina.
M-am smucit din imbratisarea lui
Ian,dar cand am atins cu picioarele podeaua,am simtit cum lumea in jurul meu se
prabuseste.Trupul ma durea ingrozitor,iar ceata persista in gandurile mele,desi
acum parca nu mai era asa puternica.Bratul lui Ian se incolaci in jurul taliei
mele,pentru a-mi oferi un punct de sprijin.Mi-am strans mai tare prosopul in
jurul corpului,stiind ca din moment in moment va incepe confruntarea.
Probabil ca trebuia sa plec
capul,intr-o postura umila,dar eu nici o data nu ma regaseam in acea postura.O
priveam direct in ochi,desi o vedeam dublu.Din doi pasi a fost langa mine,luandu-mi
barbia si fixandu-mi privirea.Apoi privi spre Ian cu o privire care ar fi putut
ucide.
-Mi-ai drogat fata?desi intrebase
calm,cuvintele erau spuse un ton plin de venin.
(IanPov)
Situatia nu era foarte roz.Imi
dadeam seama ca din secunda in secunda mi-ar putea rupe gatul.Acum inteleg de
unde a mostenit Allexis temperamentul coleric.Am oftat in timp ce lasam
privirea sa rataceasca undeva intr-un punct inexistent.Trebuia sa caut o
explicatie si unde destul de buna.
-Elisabeth,uite,stiu ca
pare o situatie destul de ciudata,dar nu e cum pare!
Serios?!?Asta e tot ce
spune?Uneori si eu ma intreb unde-mi e latura demonica.
-Poti nega in acest moment ca
ea nu e drogata?
-Nu,dar…
-Deci recunosti ca mi-ai drogat
fata!imi zise facand un pas in fatza.
Am observat cum Allexis a
inaintat,blocandu-i Elisabethei inaintarea.
-Mama,calmeaza-te!Nu e vina
lui…
Am imbratisat-o pe la spate
incercand sa-i ofer din energia mea.Se vedea ca e foarte obosita si ca din
clipa in clipa va lesina.Persoana din fatza noastra si-a lasat greutatea pe un
singur picior,in timp ce isi analiza fiica cu o privire banuitoare.
-Si daca nu e vina lui,atunci a
cui este?
-E amuzant ca
intrebi…vezi!incerca sa zica fastacindu-se…am crezut ca este camera mea si ei
bine in baie am turnat toate sticlutele pe care le-am gasit neintrebandu-ma ce
contin…si ei bine…
Daca nu as fi fost implicat
direct in aceasta situatie,probabil ca mi-as fi luat popcorn si as fi privit
show-ul,pentru ca nu cred ca voi mai vedea un moment in care ea chiar sa se
balbaie.Am incercat sa-mi pastrez o fatza cat mai neutra,dar cand mi-a tras un
cot in coaste,am clacat.Trebuia sa spun si eu ceva rapid sa o scot din
incurcatura.
-Nu s-a intamplat nimic din ce
crezi ca s-a intamplat!
-Mda,imi inchipui…spuse sec
Elisabeth in timp ce ne analiza tinutele.
Dintr-o data atmosfera se
schimba…asemenea unui intrerupator deschis,starea de spirit a lui Allexis se
schimba in furie.Se zbatu in bratele mele,pana reusi sa se indeparteze.Imi
arunca o privire urata apoi imi intoarce spatele.
-Daca asta te
ingrijora,mama,stai linistita ca nu se va intampla nicioadata nimic!spuse
scuipand venin.E ca si stabilit!
Am apucat-o de brat
intorcand-o spre mine.
-Care este problema ta
defapt?
-Niciuna…chiar niciuna!Totul
este roz si perfect!
-Nu e nevoie sa
ridici tonul si nici sa fii sarcastica,m-am rastit.
-Vorbesc cum vreau!
-Pentru doua persoane care
sunt pe cale sa se logodeasca,aveti o relatie destul de buna,ne anunta
Elisabeth ironica.
Am oftat.Oh,Doamne,femeile
acestea vor fi moartea mea la propriu.Mi-am masat fruntea incercand sa gasesc o
solutie.Presimt ca in urma drogurilor inhalate,maine o sa am o durere de cap de
toata frumusetea.Am privit-o pe micuta fiinta din fatza mea care poate cauza
atatea batai de cap.Am incercat sa spun totul pe un ton cat mai amiabil,pentru
a evita orice discutie in contradictoriu:
-Uite,daca ai o problema cu
mine,putem discuta maine
cand suntem cu mintea limpede.
-Dar ti se pare tie,cumva,ca noi
doi avem o problema?!? Nu,nu avem nici o problema,tipa in timp ce gesticula
mult,NOI DOI,pentru ca nu exista NOI DOI!
Am aruncat asupra ei,insfacand-o
de umeri.Trebuie sa ii bag mintile in cap.
-Care e problema ta,de fapt?
Deodata am simtit un val de
electricitate care imi acapara corpul.Am luat brusc palmele de pe umerii
ei,simtindu-ma curentat.M-am intors catre cealalta persoana din
camera,privind-o urat:
-Nu era de asa ceva,i-am spus
acru.
-Atunci ai grija cum imi
tratezi fata…
-Eu zic sa nu uiti cu cine
vorbesti si pe teritoriul carei persoane te afli!tonul meu era dur dar nu-mi
pasa in acest moment.
A urmat apoi un duel al
privirilor.Pe deoparte ii intelegeam ingrijorarea,dar nu trebuia sa uite ca nu
isi poate permite un razboi intre clanuri.Simteam cum in jurul meu se creeaza
un alt camp de electricitate si stiam ca din secunda in secunda ma va
ataca.Puteam sa ii simt furia,cum pulsa prin camera.Problema era ca eu eram
prea obosit din cauza acelor droguri,iar in cazul in care doream sa imi
canalizez puterea exista sansa sa o omor…iar acest lucru nu-mi era de folos in
acest moment.Si atunci Elisabeth isi elibera puterea care venea direct spre
mine
I-am simtit mana ei fina care
se inclesta in antebratul meu,iar in aceea secunda parca se creea un scut in
jurul meu,incat atacul isi pierdu tinta.Allexis ma salvase.Si nu numai atat…in
momentul in care ma atinsese,fusese de parca aceea electricitate din baie se
intorsese.Am privit-o si mi-am dat seama ca pana si ea era uimita de acest
lucru.Apoi se intoarse spre mama,privind-o dur:
-Mama,lasa-l in pace!
Eram uimit ca imi ia
apararea,dar egoul meu era flatat.Si am realizat,ca inca imi mai sustinea
antebratul,punandu-se inaintea mea,parca vrand sa ma protejeze.Ceva in adancul
meu a clacat.Desi ma ura,si nici macar nu o invinuiam,totusi la nevoie dorea sa
ma protejeze.Cred ca era in natura ei sa ii apere pe ceilalti.
Elisabeth o privi cu ochi
critic,dar apoi brusc,am simtit cum energia ei ma parasea.
-Prea bine!zise oftand.Oricum
venisem pentru altceva.Noi doi trebuie sa avem o discutie serioasa,anunta
ferm,privindu-ma.
Am dat din cap,realizand ca
in orice caz discutia asta ar fi trebuit sa aiba loc,mai devreme sau mai
tarziu,desi as fi preferat mai tarziu,cum ar fi maine,dupa ce as fi putut sa dorm si eu.
-In nici un caz.Daca vrei sa
vorbesti cu el,va trebui sa o faci cu mine de fatza.
Am ramas uimit de
promptitudinea ei. Doamne,cat poate fi de incapatanata.Am privit-o superior pe
Elisabeth… pana la urma e fiica ta. Dar ea parea neimpresionata. Inaintand spre
ea,am simtit cum ma tensionez. Stiam ca pune ceva la cale. Allexis,cand isi pune
ceva in minte e de neoprit,dar Elisabeth e alta poveste.Ajungand in fatza ei,ii
ia mainile,mentinandu-si privirea ferma. Eram confuz…la fel si Allexis. Apoi
brusc,cred ca a realizat ce vrea sa faca,pentru ca ochii ei se marira si vru sa
faca un pas inapoi.
-Ce naiba…dar n-am apucat sa
termin ca am vazut cum sub ochii mei Allexis se prabusea.
Am prins-o in ultima
secunda,ingenunchiind si luandu-i fatza in maini.Ochii ii avea inchisi, in timp
ce respiratii ii parea regulate.Parea…parea ca si cand ar dormi.
-Ce i-ai facut?am intrebat-o
acuzator pe Elisabeth.
-Relaxeaza,amorezatule!Doar am
secat-o de energie.Avea nevoie de somn,si la cum o cunosc eu,curiozitatea ar fi
facut-o sa stea sa participe la discutie.
Am ridicat-o de jos,incercand
pe tot posibilul sa nu o trezesc.Am pus-o incet in pat,invelind-o apoi bine cu
patura pentru a nu raci.Parea asa linistita si calma.
Ah,asta va fi o discutie
lunga!
(AllexisPov)
Am simtit cum sunt
ridicata de jos si apoi asezata pe un pat,ca apoi sa fiu invelita. Eram asa de
obosita si stiam ca eram la granita dintre realitate si vis,dar pur si simplu
eram curioasa despre ce vrea mama sa vorbeasca. Apoi i-am auzit vocea:
-Despre ce doreai sa
discutam?parea asa obosit.
-Uite care e problema.Nu vreau ca
Allexis sa ia parte la acest razboi.
Poftim?De ce nu?!?
-Nu vreau sa se logodeasca cu
tine,si sa domneasca aici.Asta nu e ceea isi doreste ea.Ea mereu si-a dorit o
viata normala,si vreau sa ma asigur ca asta va primi.
-Sti,ca nu prea ai nimic de zis in
aceasta privinta.Am avut o intelegere.
-Dar ai pacalit-o!
Vocea mamei parea asa sparta.Ea
chiar imi dorea binele.Dar ceea ce nu realiza ea,e ca totul deja e stabilit.E
prea tarziu pentru ca sa mai pot fi salvata.
-Ba nu e adevarat!Ai zis daca o
conving de buna voie sa vina aici,asa va ramane.Pactul e pact!Tonul lui chiar
imi dadea fiori.
-A fost mai mult santaj!
Pauza.Nimeni nu mai spunea nimic.
-Vreau sa fac o alta intelegere cu tine.Poti
sa imi iei mie toate puterile,foloseste-le pentru a mai domni cateva sute de
ani,doar las-o in pace.
Ii simteam disperarea din
voce.Oh,mama!!!Si eu te iubesc,dar nu trebuie sa te sacrifici pentru mine.
-Te rog!Nu vreau sa o pierd ca pe
Katherin.
Probabil daca nu era atat de
liniste in camera,nici nu as fi auzit-o.
-Si nu o vei pierde!
Tonul lui era unul soptit.
-Nu pot sa o pierd si pe ea!
-O iubesti?
-Nu pot spune ca o iubesc.As minti
daca as spune acest lucru.De fapt o urasc…
Ma uraste asa tare,incat admite cu
voce tare?
-O urasc pentru ca ma face pentru
prima oara sa simt o inclestare in suflet de fiecare data cand o privesc ca
zambeste.O urasc pentru ca ma face sa simt acel fior de disperare si
neajutorare de fiecare data cand e in pericol.O urasc pentru ca ma poate face
sa zambesc si sa rad.O urasc pentru ca ma face sa o privesc si sa realizez ca
intr-adevar e superba.Si mai ales o urasc si o dispretuiesc pentru ca uneori ma
face sa o compar cu Katherin si chiar sa o pun deasupra ei.
Pentru cateva secunde inima mi-a stat in loc.
-Katherin a fost o femeie superba
si atragatoare.Niciodata nimeni nu mi-a mai atras atentia pana,bineineles la
Allexis.Poate te gandesti ca in Allexis o vad pe Katherin,dar nu este asa.Sunt
total opuse,atat fizic cat si psihic.Katherin a fost mereu eleganta,stilata si
rafinata,avand mereu pretentii si aspiratii mari,in timp ce Allexis e mult mai
stangace si mai libera in miscari si in gandire.Ea chiar a ales viata de
muritor,in defavoarea adevaratei ei naturi de inger,un lucru total de
neacceptat din perspectiva Katherinei.Katherin iubea si ura in acelasi timp cu
aceeasi intensitate,in timp ce in Allexis,exista pe langa iubire si un foc
anume,o anume pasiune nestavilita.In timp ce Katherin ar fi ales negru,Allexis
ar fi ales alb,Katherin ar fi ales luxul,Allexis ar fi ales familia si
prietenii.Dar spre deosebire de Katherin,Allexis detine putea sacrificiului de
sine.Acest lucru ii lipsea Katherinei…pe langa acest fapt,Katherin mereu imi
impunea sa ma schimb,sa fiu mai aproape de natura ei de inger.Dar
Allexis,niciodata nu mi-ar impune asta.O simt…ea m-a acceptat pana acum ca pe
un intreg.Nu doar ce a vrut ea.Si de aceea o urasc!Pentru ca ma face sa
reconsider totul.
Desi ,simteam ca vorbea cu
melancolie si dor despre fosta lui sotie, am simtit o anumita caldura in
cuvintele lui cand se referea la mine. Poate ar trebui sa imi reevaluz
comportamentul… poate!
-Exista in mod sigur o atractie
intre noi,dar doar atat!Si uneori,recunosc ca as vrea sa o strang de gat,sa o
zgaltai putin,pentru ca e prea incapatanata.Si oricum si ea ma uraste…
Chiar il urasc?...poate.
-Poate tu chiar poti sa o
protejezi pana la urma!zise mai mult pentru ea.
-Sa speram!
-De maine incepeti antrenamentul?
-Avand in vedere ca e trecut de
miezul noptii,si nu stiu sigur cand se va trezi,azi e ca si pierduta.Da,vom
incepe de maine!Si…
Dar n-am mai putut intelege
nimic,pentru ca somnul a pus stapanire pe mine.
***Mai tarziu
Simteam cum caldura ma
acapareaza,creandu-mi o stare de relaxare.Tanjeam dupa aceasta caldura si
incercam sa ma apropii cat mai mult,sa ma predau senzatiei de confort si
exaltare.Palma mea isi croia drum,incercand parca sa stranga acea caldura in
pumn.Totul era asa moale si bine…
Brusc,toata acea moleseala a
disparut,trezindu-ma parca dintr-un etern somn.M-am ridicat instantaneu in
fund,incercand sa imi dau seama ce se intamplase cu mine.In capul meu era o
vajaiala continua,si nu puteam distinge nimic din camera intunecoasa.Apoi,asemenea
unui suvoi de apa,amintirile din seara trecuta imi reveneau:balul,atacul,baia
si oh my god!?!Era cat pe ce sa fac sex…nu,nu,nu…si in cada?!?Ce e neregula cu
mine?Mi-am ascuns fatza in palme,incercand sa-mi limpezesc gandurile.
Am simtit cum ceva miscand in
dreapta mea.Spre surprinderea mea era chiar Ian,dormind.El era cel care emitea
acea caldura.Parea asa cufundat intr-un somn vesnic.Cuvintele lui imi reveneau
in cap si inca nu-mi venea sa cred ca nu ma confunda cu Katherin si chiar ma
vede pe mine,si chiar ma cunoaste mai bine decat m-as fi asteptat.Fusese ceva
special in cuvintele lui…inconstient am simtit cum obrazul meu ia contact
pieptul lui,tanjind dupa caldura lui.Am inspirat mirosul lui imbietor,apoi am
inchis ochii.
M-am ridicat subit,toate
gandurile negre revenindu-mi.Nu,nu pot sa ma apropii de el.Nu pot fi o
inlocuitoare a surorii mele.Nu-i pot face asa ceva si nu ii pot da sperante
nici lui Ian.E doar o persoana orgolioasa,dar care se simte singura.E ranit si
sigur ma va rani si pe mine.
Incet,am coborat din pat,incercand
sa nu-l trezesc si pe el.Acesta a mormait ceva,intorcandu-se cu fatza spre
locul in care ma aflasem eu.Am rasuflat usurata cand am vazut ca nu se
trezeste.Pe un scaun,am observat o camasa fara maneca albastra si o pereche de
pantaloni gri cu talia mai inalta.Jos sub scaun erau asezati niste pantofi cu
platforma.
Eram sigura ca Aria le adusese pentru mine;si ca tot veni vorba de
ea.este numai vina ei ca eu am ajuns in baia lui Ian.Ea a fost cea care ma
condusese aici.Trebuie sa am o discutie serioasa cu ea.
M-am schimbat repede in tinuta
gasita,o tinuta destul de office dupa parerea mea,dar e mai bine decat imi
imaginasem eu.Adica eu credeam ca toti se imbraca numai in negru,ceva gen cape,pelerine…cine
s-ar fi gandit la asa ceva?
Deschizand usor usa,am iesit pe
culoarul intunecat.In curand soarele va rasari,iar castelul va reveni la viata.Am
inceput sa colind holurile,vrand sa gasesc ceva cu care sa imi pierd vremea.La
un moment dat,am auzit niste zgomote puternice,ca si cand cineva ar darama
lucruri,le-ar sparge.Puteam foarte bine sa evit orice problema si sa plec mai
departe.Dar ca de obicei curiozitatea era mai puternica ca ratiunea,asa ca am
deschis usa camerei cu pricina.Parea ca fusese un birou,dar totul era
daramat.Foi rupte,carti aruncate,obiecte sparte.
In mijlocul camerei se afla o
persoana,care statea cu spatele la mine.Din cauza intunericului nu puteam
distinge bine cine era,dar imi puteam da seama ca e un barbat.Fara sa se
intoarca cu fatza spre mine l-am auzit soptind:
-Pleaca!
Vocea mi se parea cunoscuta.O
mai auzisem undeva…si atunci mi-am dat seama:
-Brian!am spus soptind.
Acesta se rasuci pe
calcaie,privindu-ma fioros.Era acea latura demonica in el,care se putea
resimti.Si totusi puteam simti si durere.O mare durere.
-Pleaca!de data asta o spusese
cu mai multa forta.
-Dar…am incercat sa
zic,cautand in jurul meu sursa care i-a cauzat aceasta stare.
Intr-o secunda se afla in
fatza mea,prizandu-mi bratul intr-o stransoare de fier.Simteam cum parul mi se
zbarleste,corpul meu fiind atacat de o adrenalina uimitoare.Stiam aceste semne…eram
intr-un mare pericol.