Capitolul 14

stiu ca va asteptati la ceva grandios...dans...si cine stie ce...vrun moment romantic.chiar ma apucasem sa scriu marea ei intrare in sala de dans,un moment alaturi de Ian si apoi :)) bine nu mai divulg ce mai scrisesem.dar apoi mi-am dat seama ca desi mai complicasem eu din lucruri nu era suficient.mai lipsea ceva.asa ca am facut acest scurt capitol dar plin de sentimente pentru a va baga si mai mult in ceata.astept pareri >:D<

                                    Capitolul 14
                                    (AllexisPov)
         

            Fosnetul rochiilor imbraca linistea hololui.Stiam unde suntem oarecum,desi nu fusesem niciodata aici.Totul era identic ca in visul meu...inca imi aminteam castelul,rochia,dansul...Katherine.
            Un fior imi strabatu corpul...era un sentiment de disconfort.Ma simteam stinghera,totul parca avand ceva din Katherine.Nu trebuia sa fii geniu ca sa iti dai seama ca a iubit-o mult.Iar noaptea,totul arata si mai sinistru decat in realitate.Ma asteptam ca dupa fiecare cotitura,ma asteptam sa o vad cum "rasare".E ca si cand niciodata nu ar fi parasit acest loc...ar fi inca aici,tronand asupra celorlalti.
            Trecand prin fatza unui coridor intunecat,am simtit o prezenta stranie.Mi-am minjit ochii incercand sa vad ceva in aceea negura despletita de mici raze de lumina care patrundeau printre draperiile cafenii ale unei ferestre.
            O mana calduta se aseza delicat pe umarul,atragandu-mi atentia.
            -Ce s-a intamplat?sopti Layla.
            -Um...inca nu pot intra la bal.Mai lasa-ma cinci minute!am raspuns incercand sa nu mint pe deplin;si chiar nu era o minciuna.Aveam mari emotii.
            Layla a vrut sa vina cu mine,dar am reusit sa o conving sa plece.Aveam nevoie de cateva minute de singuratate.Cum a disparut din raza mea vizuala,m-am intors si am inaintat pe coridorul intunecos.Era ceva ce ma atragea in acest loc...sau poate eram atrasa de pericol.Asta ar justifica mica atractie pe care am avut-o fatza de Ian in momentul sarutului.
            Cu cat inaintam,mi se parea ca temperatura scadea.M-am oprit in dreptul ferestrei,privind afara.Luna imprastia raze de lumina,dand gradinii castelului un aer misterios.Dar poate nici nu trebuia...tot locul era inconjurat de o aura mistica.Desi mai simteam ceva.Puteam simti (nu mereu) aura lucrurilor.De obicei acestea o preluau din locul sau de la posesorul lor.Iar acest castel emana o aura tulbure...si nu se datora persoanelor care locuiau aici.Era ca si cand aici se petrecuse ceva malefic.
            Mi-am luat privirea de la fereastra privind aiurea in jur.Nici nu stiam ce cautam.Ce ma asteptam sa gasesc?Am privit capatul coridorului incercand sa disting ceva.Am observat ca un colt era luminat de luna.Dar cum aceasta isi pierdea din stralucire din cauza norilor,pata de lumina se stingea domol.
            O bufnitura puternica sparse in tandari linistea,iar parca cu viteza luminii o umbra se ivi in peticul de lumina,dar disparu la fel de repede cum a aparut.Pielea mi se zburlise pe mine,iar frica mi se instala in corp.Un spasm puternic imi cutremura corpul.Ceva haotic,obscurn,nedeslusit...simturile erau in alerta.Am vrut sa ma sprijin de suprafata rece a geamului,dar spatele meu nu intalnea fereastra...intorcandu-ma mi-am dat seama ca aceasta era deschisa.
            Dar cum?Acum o secunda era inchisa.L-am inchis,dar sticla geamului a inceput sa vibreze,parand ca avea sa cedeze din secunda in secunda.M-am dat doi pasi in spate si atunci mici paraituri s-au auzit,ca in secunda doi tot geamul sa se sparga in mii de bucatele.Zgomotul fusese asurzitor,luand parca cote maxime,desi sunetul parea asemetea unui urlet spart.
            O durere in zona gatului,ma facu sa ma chircesc,simtind ceva fierbinte,curgand spre baza acestuia.Degetele mele atinsera ceva lunecos si cald.Socata,mi-am dat seama ca era sange.Unul dintre cioburi imi atinsesera gatul.Ma simteam ametita,iar urechile mele erau amenintate de acel sunet ingrozitor,care in loc sa se opreasca, mai rasunator se auzea.Parea ca in continuu se spargeau geamuri,desi nu mai era nici o fereastra.
            Luna se ascunse definitiv dupa nori,coridorul fiind cufundat in totalitate in bezna.Mi-am dat seama ca nu ma mai puteam intoarce,asa ca mi-am continuat drumul.Zgomotul nu dadea semne ca s-ar fi oprit iar ameteala imi acapara mintea.Simteam suvoiul de sange cum curge,lucrul acesta slabindu-ma si mai mult.Inaintam,folosind punct de sprijin peretele.Am simtit in spatele meu aceeasi prezenta stranie pe care o simtisem si la inceput.Am privit in spate,incercand sa disting ceva,dar nimic.Mi-am continuat drumul,intr-un final reusind sa ajung la capatul coridorului.Aici un sir de trepte albe,tronau micutul hol.Aura aia negativa se intensifica.Simteam cum corpul meu o absoarbe incet,dar placut.
            Am urcat cu grija treptele,simtind aceea aura.La capatul scarilor un alt coridor se arata.Era scurt,terminandu-se cu o usa dubla masiva.Totusi locul parea lipsit de viata,de parca nimeni nu mai venea aici.Pe unul dintre pereti se afla un tablou imens.Mi-am minjit ochii,incercand sa deslusesc ceva.Trasaturile fine dadeau de gol ca era vorba de o fata.Dar nu orice fata...parul blond,inelat la varfuri,ochii verzii salbatici,buzele rosiatice...perfectiunea ei nu putea fi atribuita decat unei persoane.Katherine.Se afla undeva in gradina...soarele stralucea,iar ea zambea.Era o ipostaza diferita...pareau mai degraba doua persoane diferite.Fata din tablou si cea din oglinda.Aici era incarcata de stralucire,dandu-le si trasaturilor a anumita luminozitate.In schimb in oglinda totul parea mort.Doar un lucru aveau in comun.Profunzimea ochilor.Amandoua aveau indoieli si taine ascunse.Dar de ce se gandea ca si cand ar fi doua persoane diferite cand stia sigur ca sunt una si aceeasi.Poate doar situatiile difereau.Aici in tablou era vie,pe cand in oglinda era moarta.Si totusi indiferent de circumstanta,tot frumoasa ramanea.
             Simteam o oarecare invidie asupra ei.Parea asa fericita...alaturi bineinteles de Ian.Gustase din binefacerile "vietii",desi e cam vag termenul cand ne referim la supranatural.Pe cand eu trebuia sa renunt la tot.
             Nu totul este o prostie...nu trebuie sa gandesc gandesc asa.Totusi este sora mea.Si totusi aceasta fericire a venit cu un pret pe care eu nu am de gand sa-l platesc.M-am indepartat de tablou,incercand tot odata sa alung din ganduri.
             Dintr-o data sunetul reveni,parca mai puternic ca niciodata.Nu ma mai puteam concetra,nu puteam face nici un pas.Totul parea ca se prabuseste pe mine.Puterile m-au parasit,simtind cum fac contact cu podeau.Mintea mi se incetosa...respiratia imi devenii sacadanta.Ceva de gheata imi conjura gatul,stragandu-ma nelasandu-ma sa respir.Toata aura negativa parca o simteam cum mi se scurge pe piele,facandu-mi scarba.Inima parea strivita sub asemenea trairi.Vroiam sa smulg totul dupa mine,numai ca sa indepartez acea negura.Imi simteam unghiile penetrand bratele,gatul,pieptul.Am inceput sa tip dar sunetele se pierdeau inca de pe buze.Mainile mele cautau frenetic prin aer sa gasesc acel ceva care imi apasa pe gat,dar de tot ce dadeau era aer.Ma zbateam necontenit,dar nu reuseam sa ma ridic.
             Am simit pentru o secunda,cum ma pierd in neant,si totul parca disparuse lasandu-ma in liniste si pace.Cand am deschis ochii,o lumina puternica mi-i strapunse,facandu-ma sa clipesc de mai multe ori.Totul incepu sa ia contur,doua siluete ivindu-se in aria mea vizuala.Incetul cu incetul trasaturile mi-au devenit oarecum cunoscute.Era Aria si inca un barbat,presupun un servitor.Imi era greu sa-i analizez insusirile deoarece vazul meu parea ca se zgaltaie.Murmure...apoi voci...urechile mele incepeau sa-si recapete functiile.
            Intr-un final mi-am dat seama ca Aria era cea care vorbea si ma zgaltaia:
            -Ce s-a intamplat?intreba panicata.