Persoane interesate

duminică, 22 ianuarie 2012

Prologul


                                          Prolog
                                      (AutorPov)

              Sunetul tocurilor rasunau grav,parca trezind mortii,pe coridorul lung si intunecos.Treana rochiei era taraita pe podea,scotand cate un fasait sonor care acompania sunetul tocurilor.Respiratia ii era ingreunata,dar nu-i pasa.Era grabita.Trebuia sa ajunga la timp...Trebuia sa faca ceva.Nu putea lasa situatia sa iasa de sub control.Coridorul parca nu se mai sfarsea,si ea nu mai avea timp.Mici sunete se mai auzeau din colturile tenebroase ale coridorului.Dar nu-i pasa...Era obisnuita.Plus ca stia ca nimeni nu-i poate face rau.Si-ar fi dorit s-o atace cineva.Macar ar fi putut sa-si verse furia,sa pocneasca pe cineva.
             Ajunsa in fata unor usi mari si duble,aceasta le deschise fara a mai bate.Intra intr-o sala mare,in stil aristocrat.Ferestrele mari,lasau sa patrunda razele lunii,care dadeau un aer misterios.Mobila veche,dar totusi cu bun gust acompania perfect camera,acestea parca unindu-se ca piesele unui puzzel.In fundul salii,pe niste trepte albe imaculat,avand o stralucire aparte domneau 2 tronuri.In jurul lor se simtea o aura puternica,ceva nenatural,care le faceau speciale.Era parca normal sa le vezi,si totusi era straniu ca nimeni nu statea pe ele.
              Privirea ei era scrutatoare...cauta ceva,sau mai bine zis pe cineva.Si l-a gasit:
            -Ian!!!vocea ei rasuna puternic si plin de nervozitate in toata camera.Nu poti renunta!spuse in timp ce tranversa camera catre o persoana care statea cu spatele la ea in fata geamului.           
             -E moarta...glasul ii era de gheata,dand fiori pe sira spinarii.
            -Mai avem timp.Mai avem o sansa.Stiu ca de data asta vom reusi...EA E SPECIALA!     
             Deodata barbatul se intoarce catre fata,ochii lui parca luminand camera ca flacari de manie:    
             -Tu nu intelegi ca inca o fata a murit?!?Si nici macar nu am putut ajunge la timp ca sa o aduc aici.De parca ar fi ajutat la ceva,ultima fraza o spuse cu amaraciune.      
         -Esti varul meu,normal e sa vreau ce e mai bun pentru tine,zise fata panandu-si palma pe mana lui,incercand sa-l consoleze.  
             -Poate ar trebui sa renunt,Aria...Sa-i las locul meu,fratelui tau.    
            - Nici sa nu te gandesti sa-l lasi pe Brian sa castige.Tu esti conducatorul lumii subterane.Tu esti cel care carmuieste Tartarus,Elysium,Sfinxul.De aceea ai fost ales pentru ati alege o sotie din clanul ingerilor,pentru ca tu esti singurul care poate tine un echilibru de puteri.Ea va fi cea care va aduce lumina si pace acestui loc,cea care il va purifica.Aria emana de incredere,lucru ce-l enerva pe Ian.
           -Si ce?!?Cineva nu e de acord cu mine.Nu vezi?Mi-a omorat prima sotie,apoi a omorat si fetele ce le aduceam aici.Pe ultima nici macar nu am adus-o aici.Le-a omorat cu sange rece,secandu-le de toata energia si puterea lor.Cum crezi ca e cand le vad spiritele,cand trebuie sa decid unde le voi trimite?
            Un oftat lung s-a auzit in toata sala,parca taind cu cutitul tensiunea acumulata.O liniste apasatoare s-a instalat,lasand parca intunericul sa domine cu toata puterea.Cei doi nu se priveau,fiecare privind in alt colt al camerei.Cu o voce scazuta,Aria intreaba:  
             -Nici aceasta n-a vazut cine a omorat-o?
             -Nu!!!Raspunsul era dat pe un ton demonic.Era ceva normal atunci cand era nervos.            
             Personajul nostru,Ian,este o persoana speciala...Insasi aura sa demonica spune totul.De ce?Fiindca el insusi e un demon...chiar regele lor. 
            -Te rog nu renunta!Mai este o sansa,spuse fata pe un ton rugator.           
           -Si ce ai vrea sa ii spun EI?O sti,tu trebuie sa vii cu mine,sa inveti sa-ti controlezi puterile,sa renunti la viata ta,in schimbul nemurii,sa devii sotia mea si sa devii regina intunericului carmuind imortalitatea.A sti e un personaj misterios care mi-a omorat sotia si alte trei rude de ale tale,dar nu-ti face probleme,poate tu o sa ai mai mult noroc decat ele,zise Ian sarcasmul fiind accentuat pana la infinit.    
           -Mai avem timp pana atunci.Vom gasi noi ceva...vom veni cu un plan...
        Ian era nervos.Incepu sa se plimbe neincetat prin camera,taind parca cu un cutit aerul rece ce il emana.Fata il privea cu ochi precauti,dar stia ca i-a cuprins atentia.Stia ca isi pune aceasta masca a irascibilitatii,doar pentru ca era nesigur.Glasul lui trist ii capteaza atentia:            
           -Si cum sa vrea sa renunte la viata ei pentru mine.Cum pot sa-i cer ca se casatoreasca cu mine?Sigur ma va ura,spuse soptind,uitandu-se spre podeaua de marmura.
       -N-ai de unde sti...nu de la inceput,dar pe parcurs poate te va iubii.Sti ce efect ai in fata femeilor.Ultima fraza era spusa cu un mare suras pe fata.Dar acesta nu dura mai mult de trei secunde.Se incrunta.De cand cu Katherine,te-ai schimbat.Nu mai incerca sa iti ascunzi latura intunecata.Esti un demon si trebuie sa accepti acest lucru.Daca e nevoie o luam cu forta,incalcam toate regulile.Trebuie sa o facem!Tonul ei ridicat cutremura toata sala.Ochii ei erau acum rosii ca focul iadului.Nu e numai viata ei in joc.Este si a ta.Vocea ei nu mai era umana,era joasa si groasa.Sti care sunt consecintele daca nu vei reusi s-o aduci aici.Plus ca daca conducator ajunge frate-miu toata omenirea va fi distrusa.Nu putem renunta!!!
           -Fie ca tine...Crezi ca Elizabeth va fi de acord sa mai riste viata altei fete de a ei?Cu un suras amar continua:Din cauza mea au murit pana acum trei fete.        
         -Am reusit sa ajung la un acord cu ea.Fata va trai optsprezece ani pe pamant.A zis ca isi va sti originile,dar pana la acea varsta ea nu va fi implicata cu nimic ce tine de supranatural.Tu va trebui cumva s-o convingi sa vina de bunavoie cu tine,nu trebuie sa se impotriveasca...
            Dar nu putu continua pentru ca fu intrerupta:
            -Nu poate face asa ceva.Stie care sunt urmarile acetui fapt!?!
       -Fiind ca ii vrei fata,va trebui sa joci dupa propriile reguli,zise ridicand din umeri.Va fi mult mai interesant asa.Si da stie consecintele...Dar daca stai sa analizezi poate fi folositor;e o modalitate de santaj,explica Aria,in timp ce pe fata ei era conturat un zambet batjocoritor.            
             Insa conversatia este intrerupta de deschiderea brusca a usilor de pe balcon.Intr-o secunda vremea se schimba.Vantul apring parca biciuia intunericul,iar cerul era brazdat de fulgere ca niste fasii de foc,acompaniate de tunete care zguduiau castelul din temelii.Peisajul parca impietrise.Vazduhul era ca un abis in care te inceci incetul cu incetul intr-o capcana de terori,unde moartea iti este singura prietena.Dar iata ca o secunda mai tarziu,totul reveni la normal.Doar ca in fata balconului era cineva.Luna se ascunsese dupa nori,asa ca persoana statea in intuneric,contopindu-se cu acesta.Numai ochii il dadeau de gol.Acei ochi rosii care emanau cruzime.Un zambet rautacios ilumina sala.
              -Surioara...vere...vocea ii era usor pitigaiata.Despre ce discutati voi fara a ma implica si pe mine???
            Aria se intoarse cu spatele la el,si intr-o secunda era in fata usilor.Inainte sa paraseasca camera isi intoarse privirea catre Ian si ii spuse pe un ton misterios:          
        -Vei face orice va fi nevoie,asta insemnand chiar sa iti lasi partea intunecata sa conduca,zise adresandu-se lui Ian.
              Dupa asta,disparu din incapere.
            Ian ramase singur in camera cu Brian.Se priveau in ochi fara a spune nimic.Brian afisa o fata inocenta si ingrijorata.Totusi putea sa spuna ca nu era asa ingrijorat pe cat vroia sa para.Acea fata o mai vazuse candva...isi aducea aminte perfect momentul...

(acum o mie de ani)
        Liniste...Gradina palatului parea moarta,dar avea ceva magic,care o facea sa aiba o stralucire aparte.Mareata luna veghea totul in soapta,alaturi de micile ei ajutoare stelele.Acolo in intunericul noptii statea cineva.Era pierdut in miile de ganduri,parca impaienjedindu-i mintea.Simtea ca azi ceva se va intampla.Ceva ce va schimba totul.Dar ce?
        Niste pasi au spart linistea.Fara vlaga se uita spre persoana care a indraznit sa-l scoata din reverie.Acolo cu o fata ingrijorata statea Brian.
         -Ian!!!tipa el...Trebuie sa te intorci.E vorba de Katherine,dar nu apuca sa termine ce avea de spus,pentru ca Ian deja plecase.
          Fugea...Pentru prima data ii era frica,ii era frica pentru Katherine.O iubea si nu dorea ca ea sa pateasca ceva.Si mai ales in cauza lui.Castelul era prea mare.Prea multe coridoare,prea multe usi.Nu mai avea timp...simtea numai durere si ura venind de la ea.Aura ei era tot mai slaba...o pierdea.
               Ultima usa.Cand dori s-o deschida,un scut de energie acapara usa.Nu putea trece mai departe.Ce era de facut?Dar gandul ii fu intrerupt de un strigat.Dar nu de la oricine.Era strigatul ei.Un ultim strigat de durere.Si atunci s-a intamplat.Usa a fost distrusa.Dincolo de usa se afla cea mai ingrozitoare imagine pe care o vazuse vreodata.Iubita lui,statea intinsa pe jos intr-o mare balta de sange,incercand sa inspire parca umila o ultima gura de aer.
               Ochii ei,isi pierduse-ra stralucirea de alta data.Acum privea in gol,asteptandu-si moarte.Parul ei lung si matasos,acum arata asemenea unor buruieni aruncate la intamplare pe podea.Pielea alba ca zapada,era acum vinetie-cenusie.Si buzele...nu era mare diferenta intre culoarea pielii si cea a buzelor.Frumoasa Katherine...inalta si supla;par lung si blond,ondulat la varfuri,care cadea in cascade pe pielea ei alba ca spuma marii.Si totusi avea un contrast impecabil intre pielea ei alba si parul blond.Ceea ce aducea un plus portretului erau ochii.Doi ochi care puteau fi asemanati cu doua pietre malachite.
piatra malachita

               Buzele ei rosii care defineau intreg tabloul.Desii la prima vedere,trasaturile ei ar parea normale si sterse,natura ei ii confera acea frumusete aparte.Acea frumusete cu care se poate mandrii orice membru al familiei Ingerilor.Si totusi acea Katherine este doar o fasie de amintire a ceea ce a ajuns acum.
              Isi asteapta in liniste moartea pentru a afla unde isi va petrece viata de dupa.Ironic,ca sotul ei trebuia acum sa-i termine suferinta si sa aleaga unul din cele trei tinuturi:Insula Tartarus(pedeapsa),Elysimm(premiu) sau Maters of Leathe-iertare.Totul sta acum in mainile lui Ian...

(inapoi in prezent)
                 Ofta...amintirea era inca vie intiparita bine pe vecie.

22 de comentarii:

  1. ma bucur ca ti-a placut...sper ca n-a fost prea incalcit,totusi n-am putut da detalii prea multe:d
    cat despre primul capitol inca nu stiu:d

    RăspundețiȘtergere
  2. Magnific!Imi place!Abia astept capitolul 1!
    :*:*

    RăspundețiȘtergere
  3. Sigur nu ne vei dezamagi!!!Ai incredere in tine si te asigur ca vei reusi.Imi place la nebunie,astept continuarea.:-*(simona)

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place mult ideea.:D
    Succes la scris!Astept cu nerbadare sa vad ce se intampla.

    RăspundețiȘtergere
  5. W.O.W abia astept sa vad ce se intampla mai departe spor la scris

    RăspundețiȘtergere
  6. Am doar trei cuvinte pentru tine.
    1.Wooooow
    2.Wooow
    3.Wooooooooooooooooow
    Esti GENIALA!
    Abia astept cap 1!Mor de nerabdare!
    Multa bafta in continuare!

    Ma bucur enorm ca-i deciz sa-ti faci acest blog!Ador povestea!Pur si simplu...m-a inlantuit!
    Iar Ian...ahh...:x

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
  7. Super! Ai multa multa imaginatie si iti iese de minune ficul.Nu se vede a esti incepatoare , crede-ma.
    Ce scrii e imginativ , expresiv si placut. Te sustin.

    RăspundețiȘtergere
  8. multumesc mult tuturor...nu ma asteptam sa va placa asa mult:x
    sper ca si viitoarele capitole sa fie tot atat de apreciate;nu sunt sigura de reusita acestor capitole deoarece eu cred ca ma descurc mai bine la descriere si nu la pusul accent pe actiune...si totusi sper ca voi reusi:d
    multumesc mult ca mi-ati vizitat blogul:)

    RăspundețiȘtergere
  9. Miam. Eabsolut delicios, si intr-un fel cu o tenta amara. E minunat Crina. Sunt sigura ca vei avea din ce in ce mai multi cititori si ca acest fic va fi un succes total. Prologul ce putin m-a lasat masca. Succes!
    xoxo, Alexya

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur ca ti-am putut lasa acest sentiment...ficul se numeste sentiment dulce-amarui...
      sper sa ma descurc asa shi pe parcurs:d

      Ștergere
  10. Waw ! Chiar e super interesant . Ma duc la primul cap !
    Kisses :X

    RăspundețiȘtergere
  11. Wow, prologul e super! Si ...lung:D Citesc si capitolul 1 cat de repede:)

    RăspundețiȘtergere
  12. Desi am citit doar prologul,imi place povestea ta. E interesanta si mie imi plac sf-urile :D. Imi place mult cum te exprimi de asemenea, mi-ar placea sa-mi gasesc si eu cuvintele la fel de usor. Voi continua sa citesc povestea cand voi avea timp, acum sunt putin pe fuga :D. Te mai astept si pe la mine, daca iti place ce scriu :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce poveste...WOW ! Adica WOW!! Super, fug la capitolul 1 :X
    Hugs!~AndaAnduta

    RăspundețiȘtergere
  14. ceva interesant,dar cel mai important e ca e ceva nou neobisnuit care nu seamana cu celelalte povesti citite pina acum.fug la primul capitol :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Deci sunt destul de sigura ca Brian e vinovatul! Asasinul, criminalul, ucigasul! Imi place Aria! Imi place mult de tot! :x Sper ca va mai aparea. Ian nu-mi da mari indicii. Mi-a placut, bubule :X :*

    RăspundețiȘtergere
  16. Am reluat povestea! Da, stiu, am intarziat, dar sper sa ma ierti. Intotdeauna fac asta.
    Nu stiu ce nu iti place tie la modul tau de a scrie. Mai ai nevoie doar de cateva virgule si as schimba putin asezarea in pagina. As lasa spatiu intre paragrafe ca sa poata fi mai usor de urmarit si as schimba font-ul pentru ca imi cam pute la incercare ochii.
    Dar povestea...este super! Ai dialog, ai si naratiune, descrierea este facuta bine. As mai lega putin totusi unele din propozitii. Cateva sunt cam scurte si se face cam brusc trecerea de la una la alta.
    Wow, ce ciudat este a critici o poveste asa buna. Oricum, e constructiva:) Sper sa te intorci la scris.

    RăspundețiȘtergere