Persoane interesate

luni, 1 iulie 2013

Capitolul 17

Look,who's back!
Da...in sfarsit m-am intors!!!Oh,da!Oh,da!Oh,da!Acum fac dansul victoriei prin casa,mai ceva ca "Gangnam style".Oh,da...de acum a-XI-a...si invat dimineata...si o sa am mai mult timp liber.Si nu-mi vine sa cred cat mi-a lipsit blogul.Din pacate am avut niste probleme cu contul si cand am vazut ca nu merge sa intru pe el,m-am enervat si am zis ca renunt de tot.Dar cand am incercat din nou contul peste cateva luni am observat ca merge din nou.YAY!Nu-i totul pierdut...si acum revenim in FORTA!Abia astept sa vad ce fac celelalte bloguri,sa vad ce carti noi au mai aparut...e ca si cand pana acum am trait in pestera.Sunt cu totul si cu totul in urma cu informatiile.
p.s.:Acest capitol il dedic persoanelor care au asteptat atat de mult acest capitol si pe care din pacate le-am cam dezamagit!:( si nu in ultimul rand,tie Laura pentru ca a fost ziua ta de curand!:* La multi ani!!!
p.p.s.:poate cineva sa ma ajute cu aspectul paginii?



Capitolul 17                                                                                            
                                     (AllexisPoV)

             Simteam cum capul imi vajaie,si parca simteam pe fundal numai batai de toba.Durerea se accentua,iar prezenta mamei in camera nu ma ajuta deloc.Era de parca camera era prea mica pentru figura ei impunatoare.Ea insasi emana lumina care parca era aspirata de camera intunecata.Arata de ca un mic punct alb intr-un vartej intunecos.
             Nu trebuia sa fiu prea treaza,ca sa imi dau seama ca e nervoasa.Emana furie de la un kilometru patrat distanta.O fi ea Regina Ingerilor,dar cand este nervoasa e bine sa fugi unde vezi cu ochii,deoarece e cu mult mai rau decat daca te-ar fi lovit Uraganul Katrina.
             M-am smucit din imbratisarea lui Ian,dar cand am atins cu picioarele podeaua,am simtit cum lumea in jurul meu se prabuseste.Trupul ma durea ingrozitor,iar ceata persista in gandurile mele,desi acum parca nu mai era asa puternica.Bratul lui Ian se incolaci in jurul taliei mele,pentru a-mi oferi un punct de sprijin.Mi-am strans mai tare prosopul in jurul corpului,stiind ca din moment in moment va incepe confruntarea.
             Probabil ca trebuia sa plec capul,intr-o postura umila,dar eu nici o data nu ma regaseam in acea postura.O priveam direct in ochi,desi o vedeam dublu.Din doi pasi a fost langa mine,luandu-mi barbia si fixandu-mi privirea.Apoi privi spre Ian cu o privire care ar fi putut ucide.
              -Mi-ai drogat fata?desi intrebase calm,cuvintele erau spuse un ton plin de venin.

(IanPov)
              Situatia nu era foarte roz.Imi dadeam seama ca din secunda in secunda mi-ar putea rupe gatul.Acum inteleg de unde a mostenit Allexis temperamentul coleric.Am oftat in timp ce lasam privirea sa rataceasca undeva intr-un punct inexistent.Trebuia sa caut o explicatie si unde destul de buna.
              -Elisabeth,uite,stiu ca pare o situatie destul de ciudata,dar nu e cum pare!
              Serios?!?Asta e tot ce spune?Uneori si eu ma intreb unde-mi e latura demonica.
                -Poti nega in acest moment ca ea nu e drogata?
                -Nu,dar…
                -Deci recunosti ca mi-ai drogat fata!imi zise facand un pas in fatza.
                Am observat cum Allexis a inaintat,blocandu-i Elisabethei inaintarea.
                -Mama,calmeaza-te!Nu e vina lui…
                Am imbratisat-o pe la spate incercand sa-i ofer din energia mea.Se vedea ca e foarte obosita si ca din clipa in clipa va lesina.Persoana din fatza noastra si-a lasat greutatea pe un singur picior,in timp ce isi analiza fiica cu o privire banuitoare.
                -Si daca nu e vina lui,atunci a cui este?
              -E amuzant ca intrebi…vezi!incerca sa zica fastacindu-se…am crezut ca este camera mea si ei bine in baie am turnat toate sticlutele pe care le-am gasit neintrebandu-ma ce contin…si ei bine…
                Daca nu as fi fost implicat direct in aceasta situatie,probabil ca mi-as fi luat popcorn si as fi privit show-ul,pentru ca nu cred ca voi mai vedea un moment in care ea chiar sa se balbaie.Am incercat sa-mi pastrez o fatza cat mai neutra,dar cand mi-a tras un cot in coaste,am clacat.Trebuia sa spun si eu ceva rapid sa o scot din incurcatura.
                 -Nu s-a intamplat nimic din ce crezi ca s-a intamplat!
                 -Mda,imi inchipui…spuse sec Elisabeth in timp ce ne analiza tinutele.
                 Dintr-o data atmosfera se schimba…asemenea unui intrerupator deschis,starea de spirit a lui Allexis se schimba in furie.Se zbatu in bratele mele,pana reusi sa se indeparteze.Imi arunca o privire urata apoi imi intoarce spatele.
              -Daca asta te ingrijora,mama,stai linistita ca nu se va intampla nicioadata nimic!spuse scuipand venin.E ca si stabilit!
                  Am apucat-o de brat intorcand-o spre mine.
                  -Care este problema ta defapt?
                  -Niciuna…chiar niciuna!Totul este roz si perfect!
                  -Nu e nevoie sa ridici tonul si nici sa fii sarcastica,m-am rastit.
                  -Vorbesc cum vreau!
               -Pentru doua persoane care sunt pe cale sa se logodeasca,aveti o relatie destul de buna,ne anunta Elisabeth ironica.
                Am oftat.Oh,Doamne,femeile acestea vor fi moartea mea la propriu.Mi-am masat fruntea incercand sa gasesc o solutie.Presimt ca in urma drogurilor inhalate,maine o sa am o durere de cap de toata frumusetea.Am privit-o pe micuta fiinta din fatza mea care poate cauza atatea batai de cap.Am incercat sa spun totul pe un ton cat mai amiabil,pentru a evita orice discutie in contradictoriu:
            -Uite,daca ai o problema cu mine,putem discuta maine cand suntem cu mintea limpede.
         -Dar ti se pare tie,cumva,ca noi doi avem o problema?!? Nu,nu avem nici o problema,tipa in timp ce gesticula mult,NOI DOI,pentru ca nu exista NOI DOI!
               Am aruncat asupra ei,insfacand-o de umeri.Trebuie sa ii bag mintile in cap.
               -Care e problema ta,de fapt?
            Deodata am simtit un val de electricitate care imi acapara corpul.Am luat brusc palmele de pe umerii ei,simtindu-ma curentat.M-am intors catre cealalta persoana din camera,privind-o urat:
                -Nu era de asa ceva,i-am spus acru.
                -Atunci ai grija cum imi tratezi fata…
              -Eu zic sa nu uiti cu cine vorbesti si pe teritoriul carei persoane te afli!tonul meu era dur dar nu-mi pasa in acest moment.
                A urmat apoi un duel al privirilor.Pe deoparte ii intelegeam ingrijorarea,dar nu trebuia sa uite ca nu isi poate permite un razboi intre clanuri.Simteam cum in jurul meu se creeaza un alt camp de electricitate si stiam ca din secunda in secunda ma va ataca.Puteam sa ii simt furia,cum pulsa prin camera.Problema era ca eu eram prea obosit din cauza acelor droguri,iar in cazul in care doream sa imi canalizez puterea exista sansa sa o omor…iar acest lucru nu-mi era de folos in acest moment.Si atunci Elisabeth isi elibera puterea care venea direct spre mine
                I-am simtit mana ei fina care se inclesta in antebratul meu,iar in aceea secunda parca se creea un scut in jurul meu,incat atacul isi pierdu tinta.Allexis ma salvase.Si nu numai atat…in momentul in care ma atinsese,fusese de parca aceea electricitate din baie se intorsese.Am privit-o si mi-am dat seama ca pana si ea era uimita de acest lucru.Apoi se intoarse spre mama,privind-o dur:
                  -Mama,lasa-l in pace!
                 Eram uimit ca imi ia apararea,dar egoul meu era flatat.Si am realizat,ca inca imi mai sustinea antebratul,punandu-se inaintea mea,parca vrand sa ma protejeze.Ceva in adancul meu a clacat.Desi ma ura,si nici macar nu o invinuiam,totusi la nevoie dorea sa ma protejeze.Cred ca era in natura ei sa ii apere pe ceilalti.
                 Elisabeth o privi cu ochi critic,dar apoi brusc,am simtit cum energia ei ma parasea.
           -Prea bine!zise oftand.Oricum venisem pentru altceva.Noi doi trebuie sa avem o discutie serioasa,anunta ferm,privindu-ma.
             Am dat din cap,realizand ca in orice caz discutia asta ar fi trebuit sa aiba loc,mai devreme sau mai tarziu,desi as fi preferat mai tarziu,cum ar fi maine,dupa ce as fi putut sa dorm si eu.
                 -In nici un caz.Daca vrei sa vorbesti cu el,va trebui sa o faci cu mine de fatza.
               Am ramas uimit de promptitudinea ei. Doamne,cat poate fi de incapatanata.Am privit-o superior pe Elisabeth… pana la urma e fiica ta. Dar ea parea neimpresionata. Inaintand spre ea,am simtit cum ma tensionez. Stiam ca pune ceva la cale. Allexis,cand isi pune ceva in minte e de neoprit,dar Elisabeth e alta poveste.Ajungand in fatza ei,ii ia mainile,mentinandu-si privirea ferma. Eram confuz…la fel si Allexis. Apoi brusc,cred ca a realizat ce vrea sa faca,pentru ca ochii ei se marira si vru sa faca un pas inapoi.
           -Ce naiba…dar n-am apucat sa termin ca am vazut cum sub ochii mei Allexis se prabusea.
            Am prins-o in ultima secunda,ingenunchiind si luandu-i fatza in maini.Ochii ii avea inchisi, in timp ce respiratii ii parea regulate.Parea…parea ca si cand ar dormi.
                -Ce i-ai facut?am intrebat-o acuzator pe Elisabeth.
               -Relaxeaza,amorezatule!Doar am secat-o de energie.Avea nevoie de somn,si la cum o cunosc eu,curiozitatea ar fi facut-o sa stea sa participe la discutie.
            Am ridicat-o de jos,incercand pe tot posibilul sa nu o trezesc.Am pus-o incet in pat,invelind-o apoi bine cu patura pentru a nu raci.Parea asa linistita si calma.
                 Ah,asta va fi o discutie lunga!

(AllexisPov)
            Am simtit cum sunt ridicata de jos si apoi asezata pe un pat,ca apoi sa fiu invelita. Eram asa de obosita si stiam ca eram la granita dintre realitate si vis,dar pur si simplu eram curioasa despre ce vrea mama sa vorbeasca. Apoi i-am auzit vocea:
              -Despre ce doreai sa discutam?parea asa obosit.
              -Uite care e problema.Nu vreau ca Allexis sa ia parte la acest razboi.
              Poftim?De ce nu?!?
           -Nu vreau sa se logodeasca cu tine,si sa domneasca aici.Asta nu e ceea isi doreste ea.Ea mereu si-a dorit o viata normala,si vreau sa ma asigur ca asta va primi.
             -Sti,ca nu prea ai nimic de zis in aceasta privinta.Am avut o intelegere.
             -Dar ai pacalit-o!
             Vocea mamei parea asa sparta.Ea chiar imi dorea binele.Dar ceea ce nu realiza ea,e ca totul deja e stabilit.E prea tarziu pentru ca sa mai pot fi salvata.
            -Ba nu e adevarat!Ai zis daca o conving de buna voie sa vina aici,asa va ramane.Pactul e pact!Tonul lui chiar imi dadea fiori.
             -A fost mai mult santaj!
             Pauza.Nimeni nu mai spunea nimic.
            -Vreau sa fac o alta intelegere cu tine.Poti sa imi iei mie toate puterile,foloseste-le pentru a mai domni cateva sute de ani,doar las-o in pace.
             Ii simteam disperarea din voce.Oh,mama!!!Si eu te iubesc,dar nu trebuie sa te sacrifici pentru mine.
              -Te rog!Nu vreau sa o pierd ca pe Katherin.
              Probabil daca nu era atat de liniste in camera,nici nu as fi auzit-o.
              -Si nu o vei pierde!
              Tonul lui era unul soptit.
              -Nu pot sa o pierd si pe ea!
              -O iubesti?
              -Nu pot spune ca o iubesc.As minti daca as spune acest lucru.De fapt o urasc…
              Ma uraste asa tare,incat admite cu voce tare?
            -O urasc pentru ca ma face pentru prima oara sa simt o inclestare in suflet de fiecare data cand o privesc ca zambeste.O urasc pentru ca ma face sa simt acel fior de disperare si neajutorare de fiecare data cand e in pericol.O urasc pentru ca ma poate face sa zambesc si sa rad.O urasc pentru ca ma face sa o privesc si sa realizez ca intr-adevar e superba.Si mai ales o urasc si o dispretuiesc pentru ca uneori ma face sa o compar cu Katherin si chiar sa o pun deasupra ei.
                Pentru cateva secunde inima mi-a stat in loc.
            -Katherin a fost o femeie superba si atragatoare.Niciodata nimeni nu mi-a mai atras atentia pana,bineineles la Allexis.Poate te gandesti ca in Allexis o vad pe Katherin,dar nu este asa.Sunt total opuse,atat fizic cat si psihic.Katherin a fost mereu eleganta,stilata si rafinata,avand mereu pretentii si aspiratii mari,in timp ce Allexis e mult mai stangace si mai libera in miscari si in gandire.Ea chiar a ales viata de muritor,in defavoarea adevaratei ei naturi de inger,un lucru total de neacceptat din perspectiva Katherinei.Katherin iubea si ura in acelasi timp cu aceeasi intensitate,in timp ce in Allexis,exista pe langa iubire si un foc anume,o anume pasiune nestavilita.In timp ce Katherin ar fi ales negru,Allexis ar fi ales alb,Katherin ar fi ales luxul,Allexis ar fi ales familia si prietenii.Dar spre deosebire de Katherin,Allexis detine putea sacrificiului de sine.Acest lucru ii lipsea Katherinei…pe langa acest fapt,Katherin mereu imi impunea sa ma schimb,sa fiu mai aproape de natura ei de inger.Dar Allexis,niciodata nu mi-ar impune asta.O simt…ea m-a acceptat pana acum ca pe un intreg.Nu doar ce a vrut ea.Si de aceea o urasc!Pentru ca ma face sa reconsider totul.
            Desi ,simteam ca vorbea cu melancolie si dor despre fosta lui sotie, am simtit o anumita caldura in cuvintele lui cand se referea la mine. Poate ar trebui sa imi reevaluz comportamentul… poate!
              -Exista in mod sigur o atractie intre noi,dar doar atat!Si uneori,recunosc ca as vrea sa o strang de gat,sa o zgaltai putin,pentru ca e prea incapatanata.Si oricum si ea ma uraste…
               Chiar il urasc?...poate.
               -Poate tu chiar poti sa o protejezi pana la urma!zise mai mult pentru ea.
               -Sa speram!
               -De maine incepeti antrenamentul?
              -Avand in vedere ca e trecut de miezul noptii,si nu stiu sigur cand se va trezi,azi e ca si pierduta.Da,vom incepe de maine!Si…
              Dar n-am mai putut intelege nimic,pentru ca somnul a pus stapanire pe mine.

***Mai tarziu
              Simteam cum caldura ma acapareaza,creandu-mi o stare de relaxare.Tanjeam dupa aceasta caldura si incercam sa ma apropii cat mai mult,sa ma predau senzatiei de confort si exaltare.Palma mea isi croia drum,incercand parca sa stranga acea caldura in pumn.Totul era asa moale si bine…
               Brusc,toata acea moleseala a disparut,trezindu-ma parca dintr-un etern somn.M-am ridicat instantaneu in fund,incercand sa imi dau seama ce se intamplase cu mine.In capul meu era o vajaiala continua,si nu puteam distinge nimic din camera intunecoasa.Apoi,asemenea unui suvoi de apa,amintirile din seara trecuta imi reveneau:balul,atacul,baia si oh my god!?!Era cat pe ce sa fac sex…nu,nu,nu…si in cada?!?Ce e neregula cu mine?Mi-am ascuns fatza in palme,incercand sa-mi limpezesc gandurile.
          Am simtit cum ceva miscand in dreapta mea.Spre surprinderea mea era chiar Ian,dormind.El era cel care emitea acea caldura.Parea asa cufundat intr-un somn vesnic.Cuvintele lui imi reveneau in cap si inca nu-mi venea sa cred ca nu ma confunda cu Katherin si chiar ma vede pe mine,si chiar ma cunoaste mai bine decat m-as fi asteptat.Fusese ceva special in cuvintele lui…inconstient am simtit cum obrazul meu ia contact pieptul lui,tanjind dupa caldura lui.Am inspirat mirosul lui imbietor,apoi am inchis ochii.
              M-am ridicat subit,toate gandurile negre revenindu-mi.Nu,nu pot sa ma apropii de el.Nu pot fi o inlocuitoare a surorii mele.Nu-i pot face asa ceva si nu ii pot da sperante nici lui Ian.E doar o persoana orgolioasa,dar care se simte singura.E ranit si sigur ma va rani si pe mine.
          Incet,am coborat din pat,incercand sa nu-l trezesc si pe el.Acesta a mormait ceva,intorcandu-se cu fatza spre locul in care ma aflasem eu.Am rasuflat usurata cand am vazut ca nu se trezeste.Pe un scaun,am observat o camasa fara maneca albastra si o pereche de pantaloni gri cu talia mai inalta.Jos sub scaun erau asezati niste pantofi cu platforma.

Eram sigura ca Aria le adusese pentru mine;si ca tot veni vorba de ea.este numai vina ei ca eu am ajuns in baia lui Ian.Ea a fost cea care ma condusese aici.Trebuie sa am o discutie serioasa cu ea.
              M-am schimbat repede in tinuta gasita,o tinuta destul de office dupa parerea mea,dar e mai bine decat imi imaginasem eu.Adica eu credeam ca toti se imbraca numai in negru,ceva gen cape,pelerine…cine s-ar fi gandit la asa ceva?
              Deschizand usor usa,am iesit pe culoarul intunecat.In curand soarele va rasari,iar castelul va reveni la viata.Am inceput sa colind holurile,vrand sa gasesc ceva cu care sa imi pierd vremea.La un moment dat,am auzit niste zgomote puternice,ca si cand cineva ar darama lucruri,le-ar sparge.Puteam foarte bine sa evit orice problema si sa plec mai departe.Dar ca de obicei curiozitatea era mai puternica ca ratiunea,asa ca am deschis usa camerei cu pricina.Parea ca fusese un birou,dar totul era daramat.Foi rupte,carti aruncate,obiecte sparte.
                In mijlocul camerei se afla o persoana,care statea cu spatele la mine.Din cauza intunericului nu puteam distinge bine cine era,dar imi puteam da seama ca e un barbat.Fara sa se intoarca cu fatza spre mine l-am auzit soptind:
              -Pleaca!
              Vocea mi se parea cunoscuta.O mai auzisem undeva…si atunci mi-am dat seama:
              -Brian!am spus soptind.
              Acesta se rasuci pe calcaie,privindu-ma fioros.Era acea latura demonica in el,care se putea resimti.Si totusi puteam simti si durere.O mare durere.
             -Pleaca!de data asta o spusese cu mai multa forta.
             -Dar…am incercat sa zic,cautand in jurul meu sursa care i-a cauzat aceasta stare.

             Intr-o secunda se afla in fatza mea,prizandu-mi bratul intr-o stransoare de fier.Simteam cum parul mi se zbarleste,corpul meu fiind atacat de o adrenalina uimitoare.Stiam aceste semne…eram intr-un mare pericol.

10 comentarii:

  1. In primul rand: Multumesc mult! :*
    Si acum sa trecem la lucruri mai importante. La o postare anterioara de a ta ti-am lasat un comentariu pe care sunt singura ca nu l-ai citit.Oricum nu e mare pierdere fiindca nu era nimic interesant. O sa fac un mic rezumant al comentariului,totusi. Nu te judec fiindca nu ai postat fiindca stiu cat e de dificil cu scoala.
    Capitolul e...surprinzator. Imi place foarte mult si mi-a fost tare dor de postarile tale.
    Ma bucur ca ai revenit,iar la noapte voi dormi mai bine fiindca am citit in sfarsit ceva frumos.
    Privind imaginea blogului,incerca sa ma prinzi pe facebook sa imi dai cateva detalii privind modul cum vrei sa arate.Poate te pot ajuta. :)
    P.s. Am postat capitolul 48 asa ca...distractie placuta ! :))
    Vampa :>

    RăspundețiȘtergere
  2. OMG!!!Mi-a fost dor de aceasta poveste!!Un capitol senzational!Ce pot spune e ca iubesc povestea asta!Si Brian ala,apare si el acum cand si asa sunt o multime de probleme.Nu stiu,cred ca e ceva ciudat la el,acunde el ceva.:)Astep next.:*:*

    RăspundețiȘtergere
  3. Superb!!Cu adevarat wow!Of de ce trebuia sa te opresti chiar acum?Sper ca Brian asta sa nu ii faca ceva rau .....oricum sper sa postezi cat mai repede

    RăspundețiȘtergere
  4. in sfarsit ai revenit,mi s-a facut tareeeeeeeeeeee dor de aceasta poveste,si ca tot timpul m-ai lasat cu sufletul la gura in ultimul moment,sper ca nextul sa vie cat mai curand,spor la munca si multa muuuuuuuuuulta imaginatie si inspiratie!!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. OMG!OMG!OMG!

    Genial capitolul,si-mi pare rau ca l-am citit abia acum.Urat din partea mea.

    Si zi-i lu' Ian sa-si miste fundu' s-o salveze pe Allexiis,ca-i in pericol!Ce naiba i-o face?

    Si mama ei...tare rau! Iar Ian..ah...e unicat!


    Multa bafta in continuare!


    Love you:*:*:*


    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
  6. Desi a trecut atata timp de cand nu am mai citit povestea ta , mi-am amintit imediat care e treaba cu personajele.;))
    Este o poveste absolut superba!Sincer nu stiu cum reusesti sa scri atat de bine si atat de captivant incat daca ar fi o carte nu as lasa-o din mana nici o secunda.As dovora acea carte in care ar fi povestea ta;))Desi devorez si aceste capitole foarte grozave.
    Este exact genul de poveste pe care eu o ador si as face aproape orice sa o citesc. ;))

    RăspundețiȘtergere
  7. Heeeeeeey te rog intoarce-te inapoi!! Îmi este dor de tine, Ian si Allexis care fac parte din cea mai tare poveste ♡ Haide posteaza capitolul 18.
    Nu stiu cum altcumva sa iau legătură cu tine, dar sper ca vei vedea vreodată comentariul asta... Si te mai rog sa-ti faci cont si pe wattpad, vei avea un succes nebun, sunt sigura de asta la fel ca aici pe blog. Te-am cautat acolo pe wattpad in speranță ca deja ai cont... Dar nimic. Si daca poate nu te descurci cu el si sa postezi poveste, te ajut prin mesaje private.
    Nici cu Laura nu stiu cum sa iau legătură...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acesta este contul neu acolo https://www.wattpad.com/user/nightjar-
      Sper ca te vei intoarce si imi vei lasă mesaj daca doresti. M-ai fermecat cu imaginatia ta si m-ai dus intr-o alta lume cu povestea ta. Felul cum descrii lucrurile si acțiunea mi se par asa reale. Te rog, continua! Stiu ca a trecut ceva timp, dar nu contează... esti foarte pricepută intr-ale scrisului!

      Ștergere