Persoane interesate

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Capitolul 9


capitolul e cam trist si lipsit de actiune-nu e lipsa de inspiratie,ci doar trebuia sa vedeti ce e in inima ei...gandurile ei sunt cam amestecate...din cauza ca e derutata:D
sper ca va placut totusi...vreau sa imi spuneti daca v-am dezamagit sau nu!v-am spus ca de la vremea asta extrem de frumoasa nu am mai putut scrie:)) serios vorbesc...imi era gandul numai la bazaconii;plus ca am avut si o perioada proasta cand nu am putut scrie nimic-si v-am zis imi este frica ca nu mai pot scrie.Asa ca spuneti: mai merita sau nu sa mai scriu ?                                      

                                   

                                           Capitolul 9
                                         ( LaylaPov  )

              Viata este asemenea unui fluture.De vrei sa ii stergi praful magic de pe aripi,el nu va mai putea niciodata sa zboare.Oricat de mult ar incerca,se va prabusi si nu se va mai putea ridica.Zborul pentru fluturi este ca aerul pentru noi.Iar fara el moartea va veni inevitabil.
              De aceea viata trebuie traita la maxim.Fiecare moment trebuie trait cu certitudinea ca daca maine am sa mor,mor impacat cu mine insumi.
             Ma simt asa mica si neinsemnata.Viata mea a fost asemenea unui cosmar.Sa traiesti in incertitudinea destinului.Sa fii incatusat in propriul tau corp.Sa nu sti sa-l controlezi.Sa-ti fie frica ca poate si o simpla atingere va fi fatala.Ca esti un mostru al vietii.Ca vei fii singura in haosul fiecarei zile.Ca nu vei putea zambi,impartasi cu nimeni nimic.Ca nu vei putea iubi.
             Apoi cosmarul s-a transformat in vis.Asemenea soarelui,Allexis a aparut in viata mea.Alaturi de ea nu m-am simtit un mostru.Am avut pentru cine lupta.Ea avut incredere in mine.Chiar ca era asemenea unui inger.Pentru ea,mi-am schimbat viata.Mi-am acceptat originile.Am incercat sa fiu ceea ce ea vedea.
            Inca si acum imi amintesc momentele frumoase petrecute cu ea.Si bineinteles momentele in care am dat foc casei,am inundat-o...am stricat mobila.Si totusi m-a acceptat.A fost alaturi de mine.De aceea acum ma simt impacata.Daca am murit,macar am facut-o vrand s-o salvez.
            As vrea s-o vad fericita.Dar oare Ian e persoana potrivita?Eu cred ca tine la ea mai mult de cat crede.Mi-ar placea ca cei doi sa ajunga sa fie impreuna...dar bineinteles Lex e prea incapatanata,iar el inca crede ca o iubeste pe Katherine.Sau asta cel putin mi-a spus Chris.In acea noapte in padure,desi ne-am luptat mult,am si discutat.Am aflat in mare povestea lui Ian...de ce are nevoie de Lex.
            Regretul meu e ca nu pot sa fiu acum alaturi de ea.Are nevoie de mine,de un sprijin.As vrea sa fiu acolo langa ea.Sa fim ca doua surori.Sa o aud cum povesteste despre marea ei dragoste.Sa fiu langa ea la nunta.Sa fiu matusica copilului ei...sa o vad fericita.
            Daca ea era fericita,as fi fost si eu.Oare cum ar fi fost viata mea?Intotdeauna as fi fost legata de Lex.O legatura ce va dainui intotdeauna.As putea sa-mi impart timpul?Sa devina uneori pe locul doi?Sa am pe altcine care sa-mi fie sufletul pereche.Ascultata,iubita,dorita...vreau sa le cunosc,simt,traiesc.Oare exista acel cineva?Sa ma las protejata de bratele lui,ascultandu-ti soaptele tandre,simtindu-ti bataile inimii.Sa sti ce gandesc,sa stiu ce simti,sa stim ce vrem.Buzele nostre sa se contopeasca,asemenea sarutului primit in padure.Inca si acum,simt dulceata buzelor lui Chris.Moi,delicate erau asemenea unui antidot pentru ranile sufletului meu.Prapastia sufletului meu parca se tesea cu lumina,prapastie ce nici macar Lex nu a putut s-o tranverseze.Si el a fost acolo.Aurele noastre s-au atins.M-am simtit intreaga...de parca toata viata mi-a lipsit ceva.Acum parca totul era in echilibru.Pacat ca totul a fost prefacatorie.De ce m-ar dori.Si el ma crede un monstru.S-au asa cum a zis "o maniaca care nu se poate controla".
             O durere sfasietoare mi-a acaparat corpul.Trupul meu era mai greu ca niciodata,parca prins in niste catuse.O lumina puternica strafulgera zarea.Voci,susoteli,acaparau atmosfera.Una dintre voci se auzea cel mai tare.Ma striga.Ma ruga sa nu plec,sa nu o parasesc.O auzeam cum plangea,cum ma implora sa lupt.Sa lupt pentru ce?Tipa la cineva.Ii spunea sa faca ceva.Lumina se intensifica,parca chemandu-ma sper sursa vocilor.Dar era mult prea puternica.Nu vroiam sa ma apropii.Corpul,mintea,sufletul imi cerea indurare.Lumina era sfasietoare,iar durerea se intensifica.
              Apoi am cazut in gol.Intunericul era asemenea unei capcane.Ma simteam prizoniera tuturor durerilor si temerilor.Negrul imi incetosa mintea,iar trupul parea stanpuns de mii de cutite.Taiat bucatica,cu bacatica.Aerul era din ce in ce mai putin.Eram sufocata de propria tortura.Lanturile se strangeau si mai tare.Oasele imi pocneau.Plamanii cerseau oxigen inexitent.Pielea imi era sfasiata,iar sangele aluneca usor.Totul deja era incetosat.
             Asta e moartea.Asa de dureros.Cine mai vrea sa traiasca pentru totdeauna?Nu este nici un loc sau timp pentru noi,oamenii.Acest lucru care ne creaza vise,ne da speranta,ne face sa traim intr-o iluzie.Nasterea e primul pas spre moarte.Ne nastem ca sa murim.Acesta este scopul nostru.Nu avem sanse in viata,totul ne este decis.Ar trebui sa jucam dupa regulile destinului.Cine mai are curajul sa iubeasca pentru totdeauna,cand dragostea acum moare prima?Cum sa mai vorbim de dragoste adevarata cand noi oamenii ne uram.Cand ne facem atata rau,cand exista atata ividie si repulsie;cand ne facem rau unora altora.Nu meritam sa traim.Tot ceea ce facem e sa ne distrugem.Poate ca dragostea asta ne-a facut sa ne uram.Ne-a hranit sufletele cu sperante desarte,ca apoi sa traim in tristete si neputinta.Apoi ne inraim unii pe altii.Daca noi nu am putut fii fericiti nici ceilalti sa nu aiba parte de bucurii.Ah!!!Ce va urasc...m-ati transformat in acest monstru ce sunt...ura a fost cam singurul sentiment ce l-am putut trai.Nu merit sa traiesc.
             Am inclinat capul spre stanga.Singura miscare pe care am putut s-o fac.Asta e!Aveam sa mor...am inchis ochii,in timp ce lacrimile imi curgeau pe obrajii,demult lipsiti de viata.
            -Layla,s-a auzit o soapta.
            Oare este moartea?Sau deja am murit?Am deschis ochii,dar n-am putut vedea nimic.Eram inconjurata tot de intuneric.Undeva in departare,s-a miscat ceva.Acel ceva s-a apropiat de mine,pana am distins un contur,o persoana.Am inchis ochii.
           -Omoara-ma repede,am zis pe un ton incet.
           Nu mai aveam putere nici sa respir.Vroiam ca totul sa se termine repede.Am suferit deja prea mult.Ceea ce imi doresc e un somn lung...Simteam cum ma desprind de aceasta "realitate",cum ma cufund intr-un somn nesfarsit.
           -Deschide ochii!am auzit aceasi soapta numai ca era parca mai departe.
           De ce nu ma lasa in pace?Acum mi se indeplinea si mie dorinta.Muream impacata.Am incercat totusi sa deschid ochii,intalnindu-mi cu doi ochi caprui.Un par zburlit asemenea caramelului.Imi era cunoscut...era Chris.Ii puteam vedea doar fata fiindca era restul corpului era ascuns in intuneric.
           -Esti un inger?am intrebat cu o voce sugrumata.
           A ras.Un ras atat de dulce si de real.Atat de plin de viata,ca pentru o secunda parca a animat atmosfera,intunericul.Apoi redeveni serios.
           -Mai degraba un demon salvator,zise amar.
           In ochii lui se citea tristetea.Pupilele i se dilatasera,parca creandu-se o avalansa de emotii.Emana o lumina imbibata in pericol.Dorea parca sa se ia la intrecere cu intunericul ce ma acapara.Vroiam sa il ating pentru ultima oara.Am incercat sa imi misc mana dreapta,dar acele catuse nu-mi dadeau voie.Sesizand parca ce intentie aveam,si-a coborat mana peste a mea.Catusele au disparut intr-o secunda,de parca nu ar fi fost niciodata.Mi-a strans mana,ridicand-o,asezand-o pe fata lui.Pielea lui era moale,asa cum mi-o aminteam.Cu degetul mare,am facut turul buzelor.As fi vrut sa il sarut...am simtit cum lacrimile se aduna din nou in ochi.Nu mai vroiam sa plang.Macar daca mai aveam cateva minute,sa le petrec cum trebuie.
            -Sigur esti real?
            Drept raspuns,el mi-a sarutat degetul care inca poposea pe buzele lui.
            -Atunci bun venit in Iad,am continuat incerc sa o spun pe un ton glumet.
           -Ai incredere in mine?intreba parca obosit dintr-o data.
           -Oricum nu mai am nimic de pierdut,i-am raspuns oftand.
           Am inchis ochii.Mi-a dat drumul la mana.Apoi mainile lui au poposit pe obrajii mei,stregandu-mi lacrimile.Au coborat in jos,pe  gat ,umeri ,brate , corp.Simteam cum corpul meu prinde viata din nou.Durerea isi pierdea din intensitate pana nu o mai simteam.Era ca si cand te-ai dezbraca de o piele moarta.Mainile lui s-au strans in jurul bazinului,simtindu-ma ridicata in aer.
Desi inca ma simteam slabita,am reusit sa stau in picioare.Imi era frica sa deschid ochii,cu toate ca inca ii simteam mainile tinandu-ma strans.
            Intr-un final m-am decis,si i-am deschis.Inca eram inconjurata de intuneric desi nu mai parea sa fie asa dens.Am observat ca cea care emitea o lumina puternica eram eu,imbracata intr-o rochie superba,luna si alba.Chris era opusul meu fiind imbracat in negru.


           -Lasa-ma sa iti arat lumea,lumina,mi-a zis in timp ce imi prindea manile.
           Am dat usor din cap inca fiind nesigura de ce vrea sa faca.Si totusi l-am ascultat,eliberandu-mi inima si mintea,dandu-i acces liber.L-am vazut inchizand ochii,apoi am simtit unval de electricitate strabandu-mi copul.
           Era ca si cum fiecare fibra din corpul meu prinde viata nu din nou,ci parca pentru prima data.Dar lucru cel mai uimitor era cum totul in jurul nostru se contura.In partea de sus,negrul se transforma intr-un albastru limpede devenind un cer,unde trona un mandrul soare.In partea de jos un verde aprins lua fiinta,ajungand un covor de verdeata,tesut cu mii de floricele de toate culorile si marimile.Copacii prindeau si ei viata...iar undeva mai in stanga un minunat rau se zugravi.Miresmele pareau a fi la ele acasa,iar sunetele iti incantau simtul auditiv.


           Acel tablou sinistru se transformase intr-o pajiste superba.M-am desprins de Chris.Am pasit pe iarba proaspata,bucurandu-ma de senzatie.De undeva dintr-un tufis aparu un iepuras.Era mic si alb ca neaua.M-am apropiat incet de el,lasandu-ma la acelas nivel cu acesta.Nu s-a speriat.Am intins mana si l-am mangaiat.Am zambit,bucurandu-ma de acest loc.M-am ridicat indreptandu-ma spre rau.Ridicand poalele rochiei,am intrat in apa.Era asa de calda,inca imi dedeau fiori pielii.Mi-am lasat capul pe spate,lasanu-ma imbaiata in multitudinea razelor.
             L-am simtit undeva in spate pe Chris.M-am intors cu fata spre el zambindu-i si facandu-i semn sa vina spre mine.Se vedea ca era fericit.L-am stropit,apoi am inceput sa fug.El alerga dupa mine,zambindu-mi rautacios.Asta m-a facut sa rad.Tipam ca nu ma poate prinde.Ma simteam asa bine.Am intors capul sa vad unde e,dar brusc disparuse.M-am lovit de ceva puternic,facandu-ma sa ma dezechilibrez.Dar doua brate m-au prins.
             -Te-am prins!ranji victorios Chris.
             -Dar n-ai jucat corect...m-am plans eu scotand limba.Deci ce e locul acesta?
            -Acest loc reprezinta sufletul tau.
            -Dar nu are cum,am zis confuza.E mult prea...prea...frumos.
            -Asa si trebuie.Ce esti tu demon ca sa fii inconjurata de atata intuneric,imi spuse incercand sa faca o gluma,dar mai mult strambandu-se.Imi place sa te vad in adevarate culori,nu in intuneric.Ai o anumita lumina ce te inconjuara si trebuia s-o lasi sa razbata.Si-a odihnit fruntea de a mea.Se vede in privirea ta ca suferi,ca te simti calcata in picioare de toti si de toate.Ca intunericul te-a inconjurat si ca te simti marunta,nesemnificativa.Dar tu nu esti asa.Esti puternica!Trebuie doar sa crezi in tine...glasul lui devenea mai precipitat.Fii asemenea unui curcubeu,si luceste.Fii steaua nostra si condu-ne spre lumina.Fa-o pentru Allexis...pentru mine!spuse incet.
             Lumea incremeni.Ma privea de parca imi citea in suflet.De fapt il simteam conectat la inima mea.Degetele lui imi mangaiara barbia,apoi imi trase incet fata catre a lui.Buzele ni se atinsera,lasandu-ma secata de energie.Erau asa delicate,dar ferme,facandu-le pe alea mele sa tremura sub intensitatea lor.


           -E timpul sa te trezesti!mi-a zis in timp ce buzele mele erau incatusate de ale lui.
           Apoi asemenea unui fum totul se spulbera.Am deschis ochii,dand de un tavan alb.Am clipit de cateva ori pentru a ma obisnui cu lumina din camera.Mi-am rotit privirea prin camera,zarind-o pe Lex,stand pe jos,langa patul meu.Plangea,in timp ce mana ei o tinea pe a mea.
           -Hey...glasul meu era ragusit.
           -Layla?!?
           -In carne si oase...sau cea mai ramas de mine,am spus zambind.
           Intr-o milisecunda era agata de gatul meu,plangand si mai tare.
           -Cre...cre deam...ca...ca...vei muri.zise printre sughituri.
           -Si sa iti las tie toata distractia cu urmaritul?!?Doamne fereste...plus ca mai am multe lucruri de incendiat,sau inundat...mai bine zis de distrus;am vrut sa rad dar m-am inecat.Inca eram slabita.
           In camera l-am mai vazut pe Ian,stand intr-un colt.Cand a vazut ca il privesc,mi-a zambit.I-am raspuns la zambet.Ma bucuram ca nu era un zambet fals.Privirea lui a cazut pe Lex,care stateau inca pe jos,plangand si zambind in acelas timp.Starea lui s-a schimbat.Parea nervos,ingrijorat si totusi usurat in acelasi timp.Intradevar ea nu arata prea bine.
          O respiratie greoaie s-a auzit in dreapta mea.Nu trebuia sa intorc capul ca sa stiu cine e.Imi era teama sa il mai privesc in ochii...

23 de comentarii:

  1. woow,mi-a placut tare mult:D
    poate a fost prea multa naratiune,dar asta e:P
    imi place mai mult de layla acum,cand stiu ce simte si ce vrea;si chris e un demon asa dragut!:):)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. v-am obisnuit cu prea multa actiune...chiar vreti sa se termine asa repede totul???ma bantuie niste idei pentru cam 3 ficuri(unul cu supranatural si vreo doua sa zic asa normale) dar stau cuminte...nu-mi pun singura streangul de gat...
      oricum ma bucur ca ti-a placut!dak n-ai observat e postat la ora 7:22 dimineata...si nu nu atunci m-am trezit ci atunci am terminat de scris...eu noaptea am inspiratie:))

      Ștergere
    2. Cred ca toata lumea e mai inspirata noaptea. Si eu tot noaptea scriu de obicei :-s
      Cel putin atunci scriu mai frumos :D

      Ștergere
  2. De cand astept capitolul asta!Deci imi place mult mult de tot!A fost super!Si mi-a placut enorm cum Chris a ajutat-o pe Layla!:*:*Si astept next-ul cu nerabdare!:):X:X

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e si voi acum..sper ca nu v-a asteptati ca Layla sa fie impreuna cu Chris...poate nici nu vor fi impreuna...mai vedem...vom trai si vom vedea;)
      urmatorul capitol cred ca este din perspectiva lui Allexis...

      Ștergere
  3. OMG! Credeam ca voi muri de emotie....panica,panica,panica! :))
    Chris...wow...mi-a placut cum ai descris cele intamplate.Ce-i drept ma asteptam la altceva insa dupa cum ti-am mai zis tu esti la fel de imprevizibila ca vremea :))
    Imi place melodie de la inceput si stiu...ti-am mai zis asta odata,dar nu ma pot abtine.Chiar e geniala si imi da atata inspiratie...
    La sfarsit a fost tare emotionant. Se vede ca"Lex" tine la Layla si se vede ca Ian tine la Lex. Ce frumos! :X:X
    Si sa nu te mai aud ca ne intrebi daca "Mai merita sa scri". Auzi ce intrebare.Poate ma supar si dau o fuga pana la tine :))
    Deci nu mai vreau sa aud asemnenea intrebari din partea ta.
    Superb capitolul :X:X:X
    Abia astept sa vad ce se va intampla incontinuare.
    ~Dinozaurul Puff :X:X:X:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stiu..sunt imprevizibila ca vremea:)) sunt ca o cutiuta plina de surprize:)) hai ma mi se urca la cap...
      ma bucur ca iti dau multa inspiratie...ma simt bine ca te ajut chiar si asa fara sa stiu!!!
      ma bucur ca te-am tinut in emotii...nu ma asteptam...cand scriam am ascultat o melodie trista mai ca imi dadeau lacrimile!!!
      Ian tine la Lex,Lex tine la Layla...ei bine si Chris tine la Layla...fieacre tine la cineva:X
      si sa sti ca era importanta intrebarea daca sa mai scriu!!!!

      Ștergere
  4. "ai de capu meu"...:X...Crina...eu sunt mic copil fata de tine...
    nici in 1000 de ani nu o sa reusesc sa ma exprim atat de frumos si de intens....pfff...:X
    nici vorba sa te lasi de scris..nici sa nu-ti treaca prin minte asa ceva...nici vorba de lipsa de actiune in acest capitol...este pur si simplu perfect asa cum e...te rooog posteaza-l repede pe urmatorul...te roooogggg....:D..:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. hai mai....ca nu e ceva intens...a fost asa cat sa va dati seama cam ce simtea ea...nu cred ca v-am facut sa traiti ce a trait Layla in adevartul sens al cuvantului...dar mersii oricum;)

      Ștergere
  5. Nu stiu daca iti mai amintesti,dar la inceput ti-am spus ca imi place ian.Ei bine,m-am razgandit,acum imi place chris.Cant mi-a placut ce s-a intamplat intre el si layla!:X:X
    Imi pare rau pentru layla.Nu e corect ca cineva sa sufere atat!Se vede ca tine foarte mult la alexis.Sunt ca niste surori.:D
    Ma bucur ca are o impresie buna fata de ian si la fel ca ea,si eu vreau ca ian si alexis sa fie impreuna.Ah,ce romantic!:X
    Revenind la chris si layla.Eu cred ca ar face o pereche frumoasa si chiar mi-a placut la nebuie tot ce s-a intamplat in capitolul asta.Cred ca layla e indragostita de el.Adica nu cred,sunt sigura!Ma bucur ca el a incercat sa o faca sa se simta mai bine.
    Faza cu iepurasul mi-a ajuns direct la inima.A fost asa sweet!
    Partea in care layla spunea cat de rea e lumea,m-a intristat foarte mult pentru ca e adevarat.Iar atunci cand spunea ca nu are pentru ce sa traiasca,m-a facut sa ma gandesc la faptul ca ea chiar a trecut prin multe.:(
    Un capitol minunat!Capitolul asta credeam ca o sa fie despre ceea ce v-a trebui sa faca alexis pentru ian sau ceva de genul,dar chiar m-ai surprins scriind asta.Foarte bine!Sper sa poti sa postezi repede.:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. deci ca sa clarific cei doi nu vor fi impreuna...inca...nu stiu poate fac in asa fel inat sa apara un nou personaj...mai stiti????acum ati putut observa o alta latura a lui chris...cea grijulie...dar chris in adevartul sens al cuvantului-haios,lipsit de griji;;)
      cat despre ian si allexis...mda...in capitolul urmator cred ca voi scrie din perspectiva lui allexis...deocamdata va fii vremea intrebarilor...se vor cunoaste mai bine...mai lasam ca actiunea sa se odihneasca putin:))

      Ștergere
    2. Si mie mi-ar placea sa fie Chris si Layla impreuna :D
      Dar daca creatorul loc nu vreaaa... inseamna ca are ceva mai bun pentru ei ;;) Si eu sunt tare curioasa ce! :D

      Ștergere
    3. :))Daca tu lasi actiunea sa se odihnesca nu ma voi putea odihni eu noaptea.Dar ai dreptate,ian si alexis au nevoie sa se cunoasca mai bine.:)
      In legatura cu noul personaj,daca ai aplica ideea asta ar fi super!:*

      Ștergere
  6. Ce draguti sunt cei doi:x:x:x
    Chiar a meritat asteptarea si ma bucur ca ai postat inainte sa plec>:D<
    Multumesc mult:x:x:x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur ca am reusit sa postez inainte sa pleci;) chiar ma gandeam la tine...ma gandeam ca voi auzi de tne peste o saptamana:D

      Ștergere
  7. Geniaaaaaaaaaaal! :x
    Daca ne faci sa asteptam la fel de mult dupa urmatorul... eu una ma supar:-<
    Jur ca e superb capitolul asta :x. Mai ales daca citesti gandurile Laylei ascultand melodia postata la inceput :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Absolut genial!!!!!!Magnific!Fabulos!Fantastic!!!!!
    Tu esti geniala!:X
    Multa bafta in continuare!

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
  9. Deci esti geniala :X
    Saraca fata era foarte confuza...cam enigmatica dragostea asta :-<
    Tot capitolul m-a facut sa-mi schimb parerea despre Layla.Nu credeam ca poate fi asa de profunda

    RăspundețiȘtergere
  10. E superb superb superb.Mi-a placut la nebunie cum ai scris acest capitol. Bravo!
    ah, si imi pare rau ca nu am putut sa trec mai devreme si sa-l citesc, dar...stii cauzele.
    Oricum ficul tau e genial.

    RăspundețiȘtergere
  11. Trist la inceput,dar asa placut mai spre final :x :*

    RăspundețiȘtergere
  12. Doamne, deci acest capitol mi-a dat fiori, in sensul bun! Imi pare rau de Layla si o inteleg, chiar daca nu complet. E o fata ce nu merita suferinta, dar, asa cum am citit undeva "Daca nu plangi, nu vei sti sa razi, daca nu esti tristi, nu sti ce-i fericirea, daca nu suferi, nu vei simti iubirea.". Atat de frumos acest capitol:x. Te pierzi in detalii intr-un mod care pe mine ma acapareaza! Imi doresc, si tine minte, LWB inca poate fi schimbat>:), ca macar Layla sa fie fericita cu Chris!

    RăspundețiȘtergere