Capitolul 5-este cadou cu ocazia zilei mele de nastere;)

                                  Capitolul 5
                                  (LaylaPov)

            Eram ingrijorata.Stiam ca acel demon va mai veni dupa ea.Ce se va intampla atunci?Am avut o data noroc,dar oare a doua oara o sa mai fim asa norocoase?De ce o urmarea???
            Din cate am vazut i-a starnit interesul...vroia sa o faca Regina Intunericului sau ceva de genu...si totusi tot vrea s-o raneasca.Trebuia sa fac ceva!!!
            -Ai de gand sa te opresti?Sau vrei sa ajungi la parter,se auzi o voce ironica.
           M-am intors cu fata catre usa si l-am vazut.Prietenul lui Ian,Chris.Era inalt,bine facut.Parul lui zburlit,de culoarea caramelului se incadra perfect cu acei ochi caprui.Pareau uneori asa calzi acei ochi.Te captivau...simteai ca te pierzi,in doua oceane de culoarea pamantului.Exprimau multe stari:de la fericire,extaz,senzualitate,la ferocitate,duritate,cruzime.Si totusi nu ma mira...doar nu poate sa-si renege adevarata natura.
            -Da,vreau sa ajung la parter si nu stiu cum!i-am intors-o sarcastic.

Chris

           In ultimile doua zile ne certasem in continuu.Nu ne suportam...dar trebuia sa-l accept deoarece Ian a fost acela care a salvat-o pe Lexy.Ea imi este ca o sora,sau poate mai mult de cat atat.A fost singura care m-a acceptat asa cum sunt...singura care mi-a aratat ca exista lumina pana si in cea mai intunecoasa noapte.Ea m-a salvat...de mine.M-a salvat din ghearele mortii.De atunci se crease ca o legatura intre noi....
            -Mai esti printre noi vrajitoareo???intreba tampitul.
            -Mda...ma duc sa ma antrenez.Trebuie s-o ajut pe Lexy.
            -Lexy???
            -Vine de Allexis,duh.Asa i-am zis din ziua...am lasat capul in pamant.Din ziua in care ne-am cunoscut,i-am raspuns incercand sa ocolesc subiectul.Asa ca daca ma scuzi,am plecat.
           Am iesit grabita din spital indreptandu-ma spre padure.L-am simtit undeva in spatele meu,dar l-am ignorat.Poate va pleca???Da'de unde?Neghiobul se tinea dupa mine.M-am intors cu fata catre el,adoptand o pozitie defensiva.
           -Ce?l-am intrebat pe un ton cat mai calm,dar simtea cum clocotesc de nervi.
           -Am venit sa vad cum iti dai foc la par,zise afisand un zambet superior.Plus ca,sunt si dadaca ta.Am primit instructiuni atata timp cat prietena ta e in spital tu esti in grija mea,zise ranjind ca prostul.
           -Sa fiu singura cu un demon,e o chestie foarte sigura,i-am trantit-o ironic.
           -Hey,spuse in timp ce ridica mainile in semn de pace si se incrunta,eu sunt cel in pericol.Daca nu uitam tu esti maniaca care nu se poate controla.Esti un pericol public...
           Am inghetat.Simteam ca nu mai pot respira.Timpul parca nu se mai scurgea.Vantul adia putin,jucandu-se gingas cu parul meu.Era liniste.Nici un zgomot.L-am vazut incordandu-se asteptand reactia mea.Am inchis ochii,lasandu-ma invaluita in amintiri...
           Imi amintesc chipul indurerat al baiatului.Statea in genunchi,inconvrigat cu manile in jurul gatului.Pielea prindea usor o tenta vanata.Firele de par rebele acum erau lipite de fata.Fruntea era incretita de durere si buzele pareau doar doua foi de hartie din care ieseau niste gafaituri.
Il presam...plamanii lui nu mai rezistau la o asemenea presiune.Vroiam ca el sa sufere.Si totusi nu era suficient.Cu ajutorul unei incantetii totul in jurul lui a luat foc.Vroiam ca focul sa se impleteasca cu pielea sa devina una si aceeasi;Vroiam sa implore iertare,indurare,sa sufere...doua maini fierbinti le prinsera pe ale mele.Am ridicat privirea si am vazut un chip indurerat.Era Lexy...

           -Hey!!!Esti bine???De ce plangi???
           I-am simtit mana pe unul dintre obraji.Pielea era catifelata,mangainu-mi parca obrazul.Atunci am realizat ca obrajii mei erau umezi datorita lacrimilor.Am vazut cum ia o lacrima si o duce la buzele lui.Atunci privirea lui se pierdu parca in timp si in spatiu.Ochii lui pulsau in valuri de furie si totodata era acolo si tristete.Acea culoare maronie putea fi asemanata cu pamantul;parca un cutremur despica acest pamant,scotand la iveala o groapa a pieirii,o capcana mortala in care vei cadea si nu te vei mai putea ridica.Simteam cum intunericul pune stapanire pe mine.Am inchis ochi lasandu-ma prada hipnozei ce ma acaparase.
            Auzeam parca o viora ce-si spunea printre suspine ultimile note...Simteam vantul care-mi taia pana in adancul inimii.Un ultim strigat al viorii se auzi,parca spargand totul asemenea unei oglinzi.Ma simteam rupta,bucata cu bucata si aruncata in neantul cel rece.Simteam cioburile cazand;fiecare ciob era ca un strigat de durere.Un strigat de durere care era al meu,fiecare ciob reprezetand o picatura din licoarea durerii mele.O licoare amara de dulce.Era prea dulce din cauza tuturor ce au crezut ca ranindu-ma,ar putea opri demonul din mine.Asta o face amara...pentru judeci inainte sa te gandeti.Simteam cum picaturile de transpiratie formau un joc cu frigul resimtit acum...am simtit cum incep sa cad.Eram pierduta...
            Ceva mi-a cuprins corpul ca intr-o capcana.Capul meu se odihnea de ceva tare,solid.Un miros mirific mi-a acaparat simtul olfactiv.Fortele ma lasau,picioarele cedau si totusi ma simteam bine.Ceva fiebinte mi-a gadilat urechea,acompaniat de un oftat greu.Am deschis ochii.La cativa centimetrii de fata mea statea Chriss.Fata lui era inexpresiva.Mi-am dat seama ca bratele lui erau cele ce imi sustineau corpul.M-am desprins cu greu din imbratisarea lui,dandu-ma in spate doi pasi.Corpul parca cantarea o tona,iar respiratia mi-era greoaie.
           -Cum ai facut asta?ma intreba el confuz.
           -Cum am facut ce???
           -Cum de te-ai legat la aura mea?Adica ti-ai dat seama de puterea mea si ai facut-o intentionat,nu?
            Eram deja foarte obosita si nu aveam chef de bazaconiile lui.M-am sprijinit cu spatele de un copac si am alunecat pana am simtit pamantul sub fundul meu.Am inchis ochii,in timp ce-mi strangeam genunchi la piept.Am oftat.
           -Vrei sa vorbesti si pe limba mea?l-am intrebat pe un ton moale.
           -Trebuia sa-mi imaginez...Ai facut-o din greseala,raspunse pe un ton soptit.
          L-am auzit apropiindu-se de mine,coborandu-se la nivelul meu.Am ridicat privirea intalnindu-i cele doua oceane pline de sentimente contradictorii.Mi-a dat o suvita de par dupa ureche in timp ce mi se adresa:
          -Puterea mea consta in cititul starilor de spirit.Atunci cand ti-am atins lacrimile am simtit o durere pulsand prin tine si apoi niste imagini din trecutul tau mi-au aparut.Uneori pot sa vad cauza care iti determina acea stare si chiar pot ajunge pana a citi trecutul.Dar dintr-o data tu te-ai legat la aura mea,la puterea mea;si astfel ti-am creat ca o iluzie provenind din sentimentele mele si ale tale.Imi pare rau!!!sfarsi el evitandu-mi privirea.
         -Deci,tot ce am simtit atunci,intunericul,vioara...tot era o iluzie?
         -Da!!!Dar e si vina ta vrajitoareo,zise pe un ton suparacios,dar puteam simti amuzamentul.
           Bineinteles ca nu poate sta nici cinci minute fara a nu ma enerva.Iata-l pe vechiul Chris.
          -Sa sti ca am un nume,tampitule.Layla!!!am zis in timp ce ma ridicam.
          -Sa insulti un demon nu e o miscare prea inteleapta,imi raspunse pe un ton jucaus.
          -Da,da!!!Cum zici tu...
          Am vrut sa continui dar o durere mi-a strafulgerat pieptul.Aerul parca imi ramasese blocat in piept.Stiam aceasta durere.O aveam mereu atunci cand Lexy era in pericol;acest sentiment de sufocare il aveam de cand ma salvasem,ramasesem oarecum legata de ea.
          Am inceput sa fug catre spital.Il auzeam vag pe Chris cum ma striga,dar l-am ignorat...
***
(AllexisPov)
            Priveam tavanul.Aceasta activitate cred ca o fac de mai bine de 3 ore.Devenea deja enervant.Era liniste;parca prea liniste.Genul de liniste dinaintea furtunii.Poate ca m-am uitat prea mult la filme.Oare ce face Layla?E plecata de ceva vreme.Sper ca e bine.
            Gandul mi-a zburat la Ian.Nu stiu de ce,dar ma intrebam ce face.Astazi am refuzat tot sangele adus de doctor.Stiam ca tot de la el era.Oare era nervos pentru ca am refuzat?Dar nu vreau ajutor de la el,mai ales ca acum mi-a confirmat teoria.Ma ajuta doar pentru ca are nevoie de mine.
            Am coborat din pat cu gandul sa chem o asistenta,dar am observat ca geamul e deschis.Draperiile fluturau usor in bataia vantului.Ciudat,parca geamul era inchis.M-am dus in fata acestuia pentru a-l inchide.Am incercat sa-l trag in jos,dar el parca se opunea miscarii mele.Ce naiba???Am mai incercat inca o data dar acelasi rezultat!M-am enervat.Mi-am pus toata forta,reusind pana la urma sa-l trantesc.Geamul a vibrat parca stand dintr-un momet in altul sa se sparga.Am privit maiastra luna care trona pe inalta bolta cereasca alaturi micutele ajutoare,stelele.
          In camera era intuneric,incaparerea fiind luminata doar de o mica lampa de pe noptiera de langa patul meu.M-am intors cu fata catre usa in timp ce-mi sprijineam capul de fereastra.Am ridicat capul spre tavan.Acesta era impanzit de umbre.Una mi-a atras atentia.Era mare si mai intunecata;dar lucru cel mai straniu era ca se misca.Avand in vedere ca eu sunt singura in camera si ca stau si nemiscata,asta inseamna ca nu sunt singura.Sangele mi-a inghetat in vene.Il simteam.Era aproape...
           Am zbughit-o spre usa.Dar cand sa ating clanta m-am oprit.Era in spatele meu.Respiratia lui fierbinte imi incalzea ceafa.Mana lui imi atinse delicat parul,dandu-l pe tot pe umarul drept.Vroiam sa fug,dar era ceva ce ma tinea pe loc.Dar nu era ca si cum el ma tinea pe mine pe loc.Ceva in interiorul meu nu ma lasa sa fug.
           -Buna papusa!!!De mult nu ne-am mai vazut...vocea lui rasuna puternic parca zdruncinand camera.Si totusi era amestecata amuzament si senzualitate.
           I-am simtit buzele croindu-si drum pe gatul meu inghetat.Buzele erau calde si posesive.Planta un mic sarut pe gat;cobori un pic mai jos,dandu-mi la o parte breteaua rochiei.Mai plasa un alt sarut,apoi l-am simtit cum m-a intors cu fata catre el.Trupul meu tremura sub atingerile lui,iar in stomac se formase un gol.
            Ca si data trecuta fata lui era acoperita.Nu puteam distinge nici o trasatura.
            -Data viitoare cand ne vom intalni va fi altfel;vocea lui era mai domoale.Stiu ca vei supravietui,am tresarit in timp ce vorbea.Imi pare rau ca trebuie sa incerc sa te omor,spuse in timp ce-mi atinse buzele,dar trebuie sa vad daca treci toate testele.Mana lui imi ridica barbia.Doar vei deveni o REGINA a INTUNERICULUI,termina razand.Ca sa-ti usurezi treaba,ai face bine sa nu-l asculti pe EL;o spusese cu ura si stiam la cine se refera...la Ian.Sa nu-l ajuti;o zisese brutal,tracandu-ma deodata in bratele lui.

          Si s-a intamplat inevitabilul.Buzele lui le atinsera pe ale mele cu violenta.Era asemenea unui animal infomentat;se infrupta fara mila secandu-ma de toata energia.Eram confuza.De ce ma saruta?Ii simteam furia pe care o revarsa.Corpul meu reactiona parca l-a comanda.Buzele noastre au inceput un duel.Mainile se odihneau pe pieptul lui.Era ca si cum din mine izvora ceva.Eram precum gheata care acum a prins viata.Acolo in interior ceva crestea.Se bucura de toata aceasta ferocitate emanata;de tot acest pericol.Era ca si cum o noua eu aparea din coltul cel mai intunecat al inimii mele...
           Cand am ramas fara aer,m-am dat un pas in spate,lipindu-mi spatele de usa.Rasuflam cu greutate,in timp ce camera incepea sa se invarta cu mine.Privirea mea a cazut pe patul in care statusem internata aceste zile,iar amintirile au inceput sa izvorasca.Fuga,panica,furia,durerea,confuzia tot cea ce s-a intamplat.Si totul din cauza lui.Focul din interiorul meu incepea sa se stinga,dar in locul lui se nastea altceva.Inversunarea puse stapanire pe mine.
          -E numai vina ta!!!Din cauza ta sunt aici.Niciodata nu voi fi REGINA TA!!!am zbierat la el.
          Am deschis usa shi am luat-o la fuga pe culoarul cel lung si intunecos.Grozav,nu era nimeni la acest etaj.Eu si norocul meu.M-am oprit din alergat pentru ca era deja prea intuneric ca sa mai vad ceva.Bajbaiam ca o nebuna pe intuneric in cautarea iesirii din spital.
          Cumva,nu stiu cum,am reusit sa ies din spital.Cand am pasit afara din spital,un zgomot puternic s-a auzit din spatele meu.Din umbrele tenebre ale noptii,doua creaturi au aparut.Erau foarte inalti,cu o configuratie solida;o privire inghetata si cu cate un zambet plin de ura.Aura lor era neagra incarcata cu ura si furie.
           Am luat-o la fuga in directia opusa.In acel moment cerul se intuneca si un fulger imi taie calea.O ploaia torentiala se porni fiind acompaniata de tunete si fulgere.Picioarele mele goale scoteau diferite sunete pe asfaltul cel ud.Vantul puternic trimitea sageti usturatoare pe pielea mea rece.Eram speriata.Nu stiam unde sa ma duc,ce sa fac,cui sa cer ajutor.Cam atat cu viata Allexey Evans.
           Deja eram foarte obosita;ultima lupta ma secase de energie...si mai refuzasem si sangele lui...Am simtit cum un brat puternic imi prinde umarul,reusind sa ma intoarca 180 de grade.In fata mea era unul din cei doi demoni.M-a prins puternic de brat,dar in acel moment i-am plasat un genunghi in stomac.O injuratura i-a scapat printre buze.Mi-a dat o palma facandu-ma sa-mi pierd pentru cateva secunde echilibrul.M-am uitat doua secunde la el in timp ce incercam sa-mi regasesc echilibrul;am avantat asupra lui si fiind ca l-am luat prin surprindere ar reusit sa-i dau un pumn in gura.Inca nauc s-a dat un pas in spate i-am mai dat inca un picior in stomac.Din pacate mi-a prins piciorul,invartindu-ma m-a aruncat in trunchiul uni copac.
         Genunghii mei se odihneau pe cimentul rece si aspru.Ochii ii tineam inchisi in timp ce din ei izvorau lacrimi care curgeau pe obraji si se amesteau cu sangele de pe fata.Nu mai aveam nici o speranta.Gata!Asta a fost!Astept doar sa ma omoare.Incercam sa-mi inabus plansul dar tot imi mai scapa cat un scancet ori din cauza fricii,ori al durerii.Mana mea atingea asfaltul in cautarea echilibrului.Asfaltul era mai aspru ca niciodata sub atingerea mainii mele.Apoi am simtit ceva lucios.Era micut si lucios.
         Am deschis incet ochii si am vazut ca era un biletel.Am ridicat privirea pentru a-l cauta pe demon,dar nimic.Parca intrase in pamant.Cu mainile tremurande am deschis biletelul.Pe hartia alba si lucioasa,niste litere mici usor inclinate spre stanga formau un scris caligrafic.Mi-au trebuit cateva secunde sa procesez informatia:
,,Papusa,te doresc atat de mult pe cat de mult iti doresc deliciousl tau sange.Asa ca nu stiu ce parte din mine va castiga.Pazeste-ti spatele ca nu se stie cand iti voi mai face vreo vizita.Ai grija in ce tabara joci...
Pana cand ne vom revedea.
                                                          REGELE TAU.
p.s.:Sti sa saruti foarte bine..."



*sper ca v-a placut...urmatorul capitol nu stiu cand il postez...am cateva probleme si s-ar putea sa lipsesc cateva zile;sper ca doar v-am captat atentia si v-am facut curiosi:D