Persoane interesate

vineri, 10 februarie 2012

Capitolul 3


                                         Capitolul 3
                                        (AllexisPov)

         Stateam in fata oglinzii.Incercam sa vad daca am vrun defect.Ma priveam si totusi nu-mi venea sa cred.In fata mea statea o domnisoara parca desprinsa de timp.O creatura din alta lume,din alt basm.

         Purtam o rochie lunga si neagra ca abisul celor mai mari temeri ale tale,in doua bretele subtiri.In partea stanga de sub san,prinse intr-o impletitura frumoasa de dantela,porneau fasii groase de material,albe,parca dand lumina materialului.Fasiile de material erau asemenea unor petale,acoperind astefel pieptul si abdomenul.Rochia era foarte mulata pe corp,dar de deasupra genunchiului,materialul devenea tot mai larg,mai independent parca prizand viata,intr-o cascada negurii.
          La aceasta rochie,parul era lasat liber,acoperindu-mi delicat umerii.Era perfect drept,iar razele lunii ce se impleteau cu el intr-un joc al necunoscutului,ii confereau stralucire,viata...regalitate.Tot tabloul era accesorizat finut,cu un set de bijuterii batute cu pietre micute,delicate.Eram machiata decent,dand un plus tuturor trasaturilor.
         Am atins usor sticla oglinzii.Era rece.Fata din oglinda mi-a imitat miscarea.Inca nu-mi venea sa-mi cred ochilor.Am observat ca pielea era mai alba decat de obicei.Ochii nu mai aveau acea cu culoare de albastru inchis amestecat cu turcoaz.Acum erau roz,avand parca o sclipire ciudata in ei.Buzele formau un zambet fermecator cu o tenta de ironie.Nu-mi intelegeam ironia.Si totusi ma simteam fericita,implinita.Poate ca asa eram eu.Mai ciudata...sa ma simt fericita intr-un loc strain,unde instinctul imi zice sa fug.
         Dar o singura clipire din ochi poate schimba totul.Acum in fata mea numai eram eu.Era cu totul alta domnisoara.Era inalta si subtirica.Intruchipa parca intreaga lume,intreaga perfectiune.Purta o rochie crem lunga si simpla,fara bretele.Parul era lasat sa cada la voia intamplarii pe umerii ei albi.Si totusi tot exceptional era.Ochii de un verde patrunzator,se concentrau pe mine.Erau reci ca sloiurile de gheata,duri,nearatand vrun fel de mila.Buzele formau o linie stransa.De fapt toate trasaturile fetei aratau incruntarea.Isi duse mana la fata dandu-si o suvita de par la o parte.Apoi dupa alte 10 secunde de privit ochi in ochi,fata ei se schimba un pic.Acum nu mai parea incruntata,doar indiferenta.Pe fata ii aparu un zambet dulce,dar care inca nu se potrivea cu mesajul trimis de ochi.Inca erau duri.A inclinat putin capul spre dreapta si apoi mi se adresa pe un ton neutru:
           -Stiu ca nu ar trebui sa fac asta,dar totusi te avertizez:SA NU AI INCREDERE IN EL.Daca te bagi in jocul lui vei sfarsi moarta...
           Ultimul cuvant rasuna ca un ecou lung si spart,deoarece fata disparu.Asta ce a mai fost???M-am intors grabita sa ies din incapere.Ceva nu era in regula.Ea a vrut sa ma ajute oarecum,nu?Si totusi in cine sa nu ma in cred?Am o presimtire ca totul este legat de demonul din visul meu.
           Muzica se auzea puternic din spatele unor usi mari si duble.Era o muzica clasica,linistitoare.Era asemenea unor acorduri de vioara,care te duceau pe culmile visurilor.Am deschis usile mari,lasand un scartait enervant sa strice dansul notelor muzicale.Sala era una mare,foarte luminata.Totul parea scump,de la candelabrele din sticla,la draperiile ce acopereau giganticele fereste,la covoarele ce acoperea podeau cara parea batuta in mii de pietre colorate.In spate de tot se vedeau doua tronuri stand semete,dar care parca nu aveau nici un farmec daca nu statea nimeni pe ele.


            Cum am intrat,lumea s-a oprit din dansat,din vorbit la fel ca si muzica.Acum numai linistea domnea.Am observat ca toti aveau un lucru in comun.Pe langa faptul ca erau inumani de frumosi,aveau si ochii rosii.Ochi rosii ca...demonul din visul meu.Toti aveau expresii diferite de la uimire,confuzie,bucurie la nervozitate si jena.Am inghitit in sec si am facut un pas in spate.Un tusit fortat s-a auzit in toata camera si toti si-au reluat activitatile.Am respirat usurata cand am vazut ca nimeni nu ma mai priveste.
            Am inaintat inca nesigura daca totul era asa cum parea.Adica cateva sute de demoni ma lasau asa usor sa trec?Am inceput sa ma invart prin sala inca nestiind unde sa ma duc.Apoi am vazut usile care dadeau spre balcon si m-am decis sa iau o gura de aer.Si sa-mi limpezesc gandurile.Oare cum am ajuns aici?
           Si atunci l-am simtit.Statea in spatele meu.Puteam sa-i simt rasuflarea de foc,in ceafa mea.M-am intors si am dat de aceiasi ochi negri,patrunzatori.Era la fel de frumos ca ultima data...Dar ce fac eu acum?El e demon,eu...ei bine om sau bine zis inger.In orice caz rivali,si totusi de ce m-a salvat atunci in magazin?Si ce fac eu aici?
            Mi-a intins mana.Am facut doi pasi in spate,pentru a fi o distanta rezonabila intre noi.Nu mai respiram.Asteptam sa vad care e urmatoarea lui miscare.A facut un pas spre mine.Am facut si eu unul in spate.El a mai inaintat cu inca un pas.Eu m-am mai retras.Dupa inca cinci incercari din acestea,l-am auzit oftand.
          -Sti ca am putea continua asa toata noaptea,zise pe un zambet superior.
          -Nu stiu...oare ultima intamplare de la magazin m-a pus in alerta?!?i-am intors-o ironic.
           El doar a ras,apoi s-a intins dupa mine,prizandu-mi mana,tragandu-ma catre el.Trupurile noastre s-au unit,el luand pozitia de dans.Fetele noastre,erau la cativa centimetri distanta,respiratia lui,alaturi de acel parfum invaluindu-ma.
           -Dansezi?m-a intrebat pe un ton seducator.
          -Aaa...nu mersii,i-am raspuns incercand sa ma indepartez,dar mai rau ma apropiam de el.
          -Hai,mai!!!Nu ma poti refuza.Am si eu o reputie de pastrat.Afisa un zambet strengareste.
           -Tocmai de aceea te salvez de la o umilinta totala.Nu pot sa dansez...si mai ales in fata atator persoane;am lasat privirea in pamant.
            Totusi am inceput sa ne miscam pe ritmul melodiei.Incet am inceput si niste pasi de vals,piruete.Am observat ca lumea se uita insistent la mine,asa ca mi-am afundat fata in pieptul lui.Bratelui mi-au inconjurat talia,prizandu-ma parca intr-o cusca.Ma delectam cu parfumul si caldura emanata de el.Tremuram sub atingerea lui,iar eu parca cadeam intr-un somn profund.


Dar acolo,intr-un colt intunecat al mintii mele,o voce tipa la mine,amintindu-mi de pericol.Am reusit sa ies din imbratisarea lui,dandu-ma doi pasi in spate.
             -Trebuie sa vorbim,i-am spus pe un ton grav.
             Pe fata lui se citea numai uimirea.M-am intors cu spatele si am pornit catre usile balconului care acum erau deschise.In timp ce mergeam m-am intors sa vad daca ma urmareste,dar nu era in spatele meu.Apoi l-am zarit pe balustrada balconului.Am oftat...se pare ca aici sunt in dezavantaj.M-am asezat langa el,totusi pastrand o distanta.Am tras aer in piept si am pus prima intrebare care ma macina:
             -Ce s-a intamplat dupa ce am lesinat?
             -Te-am luat si te-am dus la spital,unde a trebuit sa-ti dau o cantitate de sange pentru a te ajuta sa-ti vindeci ranile fizice.
             -Si Layla?
             -E si ea la spital,dar am lasat-o in grija unui prieten.(Cred ca facusem o fata de sperietoare pentru ca imediat a adaugat)Stai calma.N-o sa-i faca nimic.E acolo doar pentru a vedea daca ii mai trebuie ceva.Plus ca micuta ta vrajitoare l-ar putea omora,o spuse zambind,facand aluzie la puterile ei pe care nu le putea controla.
             Am vrut sa-l intreb de demonul care ma atacase,dar parca citindu-mi gandul mi-a raspuns ca a disparut.Am oftat.O alta problema pe capul meu.
            -Dar am vazut ca sti sa lupti,zise razand.(m-am uitat intrebator la el)A trebuit sa stergem dovezile de pe casetele de supraveghere.Dar m-ai intai le-am vizionat si m-ai lasat fara cuvinte.Au fost multe momente cand am crezut ca te va omora.De data asta o spusese pe un ton jos,parca fara vlaga.
            -Sa inteleg ca asta e un vis?am incercat sa schimb subiectul.Unul creat de tine?
            -Da,pot controla visele.De fapt am venit sa iti spun ca ranile fizice in mare sunt vindecate.Acum nu mai de tine depinde ca sa te trezesti.Sa doresti asta.
             Mi-am intors privirea prin sala de bal si am vazut un lucru care mi-a atras atentia.Intr-un colt al camerei era un tablou.M-am indreptam grabita spre el,simtindu-l pe El in spatele meu.Acolo,mi-am dat seama ca in tablou este de fapt pictata o femeie.O femeie imbracata in rosu.Parea fericita si totusi ochi ei ascundeau ceva.M-am uitat mai atent si mi-am dat seama cine era.Era fata din oglinda.Am icnind dandu-ma un pas in spate lovindu-ma de pieptul Lui.Sub tablou scria Katherine.M-am uitat la El,dar El nu ma privea pe mine,ci privea tabloul cu ochi inexpresivi.
              -Vreau sa ma intalnesc cu ea!i-am zis in timp ce aratam spre tablou.Trebuia sa-mi raspunda la niste intrebari.
              -NU!spuse pe un ton categoric.
              -Dar...
             -E Moarta!urla el.
             Toata sala amuti.Toti se uitau cu frica la El nimeni nu misca,nu respira,nu clipea.
             -Dar am vazut-o pana sa ajung aici,am incercat eu sa ma apar.
             Toata lumea a icnit.Pana si El se uita la mine ingrozit.Apoi starea lui se schimba.De la groaza trecu la furie.Puteam s-o simt plutind in aer,provenind din fiecare fibra a lui.Lumea facu un pas in spate.El mi-a prins mana intr-o stransoare de fier si incepu sa ma zguduie,tipand la mine:
             -Este imposibil,tuna el.
              Stransoarea se inteti.Cu fiecare zguduitura de-a lui,simteam cum sufletul meu cade intr-o capcana a durerii.Picioarele nu ma mai sustineau,stateam in pozitie verticala numai datorita lui.Am inceput sa ma zbat,sa-l lovesc cu cealalta mana in piept incercand sa-l departez de mine.
            -Poate ca avea dreptate cand zicea sa n-am incredere in tine...am tipat la randul meu.
              Timpul incremeni.El incremeni.Era ca si cand viata/moartea i-a dat o palma.A avut dreptate.Nu trebuie sa am incredere in el.Am inchis ochii dorindu-mi sa ma trezesc din cosmarul acesta.Cand i-am deschis decat un alb imaculat ma inconjura.

17 comentarii:

  1. wow wow wow:O
    a fost fantastic..
    felul cum ai descris..l-am citit asa repede...mai vreau!
    astept urmatorul capitol ca sa ma surprinzi cu mai multe detalii picante!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ma bucur ca ti-a placut...am crezut ca devine un plic plictisitor...acum mi-a venit mie o idee cu as putea imbunatati ideea....mai vedem pe parcurs:d

      Ștergere
  2. Wow ! Cat de tare !!!!!!!!! Stiam eu ca ea e speciala . Dar ... nu cred ca de El trebuie sa se fereasca . Sau ... cel putin asa cred .
    Abia astept next-ul !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place, place place! In primul rand da0mi voie sa-ti amintesc ca sunt romanticoholica, asa ca ador ficul tau, si astept cu sufletul la gura continuarea. :D Si inca nu-mi vine sa cred k asta e primil tau fic....(kawaiii). Succes colega:)
    xoxo, Alexya

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce mai vis!!! Uuu...imi place :X Il ador!!!! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi place!De fapt il ador! Un capitol excelent!Astept cu nerabdare urmatorul capitol!:*:*

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos,foarte frumos!!
    Rog pe cei care l-au citit si vede comentariu asta,sa lase un comentariu macar la acest capitol daca inca n-au facut-o,se merita.Ca stiu cat de mult bucura un simplu comentariu :D
    felicitari inca o data!:x

    RăspundețiȘtergere
  7. ma bucur ca v-a placut...sper ca si urmatoarele capitole se vor ridica macar la acelas nivel;;)

    RăspundețiȘtergere
  8. Wow[din nou] . A fost superb. Nu, mai mult decat superb. E spendid. Capitolul e genial, descrierie geniale, poveste e geniala. TU esti geniala.
    Ce pot sa mai spun...nu am cuvinte. Te felicit. Bravo!A fost perfect.

    RăspundețiȘtergere
  9. superb capitol!!! continui sa ne ti in aceiasi atmosfera si suspans ca la inceput!!! foarte frumos, nu multi reusesc sa pastreze tensiunea!

    spor la tastat
    allexandra

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce mai pot spune,decat:Minunat!!!!!...?Nimic!Este minunat!!
    Dau fuga la cap 4

    Love you:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
  11. De ce e asa brutal? :( Fir-ar! In rest imi place! :D:*

    RăspundețiȘtergere
  12. WOW!! Ti-am spus ca nu o sa stiu sa iti zic altceva =]] Deci WOW si cu asta sper sa intelegi cat de mult imi place povestea ta :D
    Hugs!~AndaAnduta

    RăspundețiȘtergere
  13. Am simtit starea aia de bine si de abandonare fara rezerve pe care a avut-o ea in bratele lui ... dar care-i problema Katherinei?! Si de ce naiba a reactionat el asa?! Vreau sa-i dau cu ceva in moaca aia a lui sexy si frumoasa, numai ca sa incerce sa gandeasca putin! Of, trec la urmatorul capitol!
    Apropo, imi place! :X

    RăspundețiȘtergere
  14. Te A-D-O-R!
    Ador povestea asta !
    Scrii atat de frumos :x
    Ma gasesti la next :*

    RăspundețiȘtergere
  15. Ok...abia astept sa aflu ce-i cu Katherine, dar din pacate, momentan nu prea mai am timp. Promit ca intru deindata ce voi avea! Diseara, sau cel tarziu maine. Ah, imi place la nebunie de Ian! (el e, nu?) Sexy, rau...:X

    RăspundețiȘtergere