Capitolu 1
-dupa cateva sute de ani-
(AllexisPov)
Pleoapele imi tremurau usor.Vroiam sa ma trezesc,dar nu puteam.Era prea bine acolo unde eram.Simteam ca plutesc asemenea unui fulg in bataia gingasei adieri a diminetii.Totul emana o caldura puternica parca acaparandu-ma intr-o imbratisare puternica.Ma simtea in siguranta,desi undeva acolo exista si un pericol.Si atunci parca realitatea m-a lovit.Am deschis brusc ochii.In cateva secunde acestia s-au obisnuit cu intunericul camerei.Incetul,cu incetul incepeam sa disting detaliile.Primul lucru care mi-a atras atentia a fost baldachinul patului..M-am ridicat usor in fund,apoi sovaielnic am atins materialul acestuia.Avea o textura asa de moale,iar albul era asa de stralucitor desi nu era lumina in incapere.Era fascinant!!!Acea stralucire...era ceva magic.
In secunda urmatoare am inghetat.Patul meu nu avea baldachin.Era doar de o persoana,si evident acesta era de doua.Ce naiba!Niste asternuturi fine din matase rosie ca sangele si dantela neagra il acopereaua.In stanga si in dreapta patului erau 2 noptiere din lemn mici,albe pletetite pe suprafata lor intr-un model destul de ciudat si cu auriu,care le dadea un aer regal.De fapt toata mobila era la fel.M-am intins si am aprins lampa de pe noptiera.Lumina palpaia usor,dar nereusind sa lumineze intreaga camera.Simteam ca mai e cineva in apropiere.Dar cine???
![]() |
imaginati-va incaperea intunecata |
Am coborat din pat,inca simtindu-ma ametita de toate aceste lucruri.Aveam atatea intrebari.Incercam sa imi aduc aminte cum am ajuns aici...dar nimic.Gandurile imi erau amestecate.Eram confuza.Pe de o parte eram speriata,pe de alta parte ma simteam in siguranta.Am inaintat catre usa balconului,dand draperiile la o parte,lasand ca maiastra luna sa lumineze incaperea.
Ma simteam atat de bine...parca apartineam locului.Si totusi era acolo o voce interioara care urla la mine si imi spunea ca trebuie sa fug de acolo.Am oftat.De ce era totul asa confuz?Am privit in fata prin geamul balconului si mi-am privit reflexia.Era straniu...parea mai plina de viata si tot odata nu ma simteam asa vie.Era ceva mai mult,era ceva supranatural.Si totusi eram eu.Aceiasi ochi mari si albastrii.Erau mai inchisi la mijloc unde capatau nuanta de albastru inchis,iar spre exterior duceau pana la un verde turcoaz.Acelasi par lung,ondulat si negru ca smoala care curgea usor pe umeri,acelasi corp care pare mereu plapand.Am observat ca eram imbracata intr-o rochita de noapte,scurta,de un roz pal,nu cu mai mult de o palma sub fund.Ma simteam usor expusa,mai ales ca era intr-un loc necunoscut.
Si atunci l-am observat.Statea in coltul cel mai intunecat al camerei.Era invaluit in intuneric,doar conturul observandu-se.Si totusi l-am vazut,prin geamul usii.M-am intors cu fata catre el.Atunci cu pasi calculati,aparu in lumina lampii.Era un baiat de vreo 18-19 ani.Intr-un cuvant PERFECTIUNEA.Parul lui,negru ca pana corbului,un pic lung si totusi ravasit,facut tepi la spate arata impecabil,lasand doua suvite sa-i mangaie chipul angelic,conferindu-i astfel o aura de mister in jurul persoanei sale.Se potrivea perfect cu ochii.Acei ochi negri ca smoala,umbriti de niste gene lungi si negre,care tainuiau secrete.Chipul lui era putin palid aratand ca un mort-viu. Obrajii fermi,incadrau perfect nasul.Buzele,de culoarea rosie,erau usor intredeschise,dandu-i un aer sexi.Era inalt,bine facut.O creatura perfecta,inumana,care parca nu merita sa traiasca in acesta lume.Emana o senzualitate nefireasca amestecata cu o ferocitate aparte care te ingheta pe loc.Ma durea faptul si ca il priveam.Tot corpul lui degaja salbaticie,si totusi privirea lui ma calma.Ranjind isi arata dantura perfecta.Mi se adresa pe un ton jovial:
-Nu te-a invatat nimeni ca nu e frumos sa te holbezi la oameni?
Si atunci parca o galeata de apa rece ma trezi.Ce faceam???Il lasam pe strainul acesta sa ma insulte?!?
Asa ce pe un ton acru i-am intors replica:
-Si tu nu stiai ca nu e frumos sa intri intr-o camera fara a-ti anunta prezenta si sa te holbezi la o domnisoara?
-Touche!!! zise ranjind.
M-am intors cu spatele la el,privindu-l prin reflexia geamului.Era mai usor sa-l privesc asa.Prezenta lui ma intimida.Mi-am pus mainile in san,incercand sa iau o pozitie dominanta,in timp ce-mi lasam greutatea pe un singur picior.Desi il priveam indirect in ochi,ma simteam ametita,slabita.
-Nu stiam ca e frumos sa tratezi o persoana cu spatele!!!,vocea lui se auzi cu un ecou lung.
Inima imi zvacnea in piept;si nu de frica ci ne placere.Vocea lui era asa catifelata si moale incat ma calma in urmatoarea secunda.Am inchis ochii.El statea la o distanta rezonabila de mine...si totusi de ce il simt asa de aproape.Erau ca niste brate care-mi prinsese corpul ca intr-o cusca.Si totusi era recomfortant.Am deschis ochii.Era langa mine.Oare cand a ajuns langa mine???M-am sprijinit cu spatele de pieptul lui solid.Bratul lui stang se stranse mai puternic in jurul bazinului meu,parca stiind ca dintr-un moment in altul picioarele imi vor ceda.Mi-am lasat usor capul pe spate,bucurandu-ma de moment.Am inspirat puternic,si atunci i-am simtit mirosul.Era unul usor de crin si trandafir dar emana o masculitate periculoasa.Nu!!!N-are cum sa fie un parfum.E ceva mai presus de atat.Si totusi mi-era imiposibil sa ma gandesc ca asta era mirosul lui natural.Nici un om nu are acest miros.Si atunci ce era???
In tot acest timp nu observasem cu bratul lui stang face un inconjur al corpului meu.Pornise usor de pe coapsa mea urcand lin ca un fulg pe soldul meu,pe brat,pe umar.Gatul mi-l inconjura de mai multe ori,apoi cobarand inspre decolteu,pe deasupra acestuia,oprindu-se in jurul buricului.Pe unde trece bratul pielea mea parca lua foc,senzatia coborand pana in stomac.Simteam ca ard si totusi corpul meu a inceput sa tremure.
M-am uitat la reflexia noastra din oglinda.Era acolo,imbratisandu-ma,uitandu-se la reflexia noastra.Apoi m-am dat seama.Imi cauta privirea.Si atunci cand mi-a prins-o,am vazut adevarul.Ochii lui erau acum rosii,rosii ca focul iadului,avand trei punctulete pe pupila,lucru ce ma ingrozea. Isi concentrau intreaga putere asupra mea.Totul incepea sa se invarteasca.Niste umbre veneau dupa mine intunecandu-mi aria vizuala.
Era ceva legat de...ochii...lui...rosii.
Si atunci am icnind,parca cineva dandu-mi o palma peste fata.Ce faceam???Si mai ales cu cine???CE ERA EL???L-am lovit puternic in stomac.Nu cred ca l-a durut,dar din cauza surprinderii se dadu cativa pasi in spate.Pe fata lui se citea confuzia si inca ceva...frica.N-am stat mult pe ganduri si am luat-o la goana catre usa.Din pacate,intr-o secunda el era acolo taindu-mi calea.M-am oprit brusc,uitandu-ma in jur dupa o arma,ceva ce puteam folosi pentru a ma apara.Adrenalina imi pulsa puternic prin vene,iar inima imi gonea nebuneste;cred ca si el o auzea.Primul obiect care mi-a cazut in mana a fost un scaun.L-am luat,alergand cu el in mana si punand toata forta in aruncare.Din pacate mi-a anticipat miscarea,asa ca-l prinse cu usurinta,dand cu el tare de perete acesta facandu-se tandari.
Un picior al scaunului zbura catre oglinda,aceasta sparcandu-se.Am luat acesta oportunitate,si am luat cel mai ciob,stangandu-l puternic in mana,pana incepu sa-mi dea sangele.Alergam cu ciobul in mana,ca o criminala,dar nu-mi pasa.Trebuia sa scap.Am incercat sa-l lovesc dar mereu se ferea.
La ultimul atac,imi prinse bratul cu ciobul.Nu tare,dar suficient cat sa nu-mi mai pot misca mana.Se uita,si vazu cum ciobul era plin de sange,avand o ditamai rana in palma.Si totusi nu-i dadeam drumul.Acesta ofta,apoi se uita la mine cu privire blanda:
-Dai drumul!!!Iti faci numai rau...
Cine era el sa-mi spuna ce sa fac.De ce mi-ar vrea binele?Am incercat sa ma smucesc in continuare,dar fara folos.Lacramile incepura usor sa mi se prelinga pe obraji.Plangeam de nervi,pentru ca ma simteam neajutorata.Nu vroiam sa arat vunerabila in fata lui.Si de ce imi pasa de parerea lui?Incerca sa ma imbratiseze pentru a ma calma,dar atunci l-am impins puternic incepand sa tip ca disperata la el:
-Nu am nevoie de ajutorul TAU!!!Nu sunt o fire slaba,pot sa ma descurc si singura!
Si atunci m-am avatant salbatic spre el,luandu-l prin surprindere,si nimerindu-l drept in umar.Am trecut in fuga pe langa el reusind sa ies din camera.Am ajuns pe un corindor lung si intunecos.Alergam cat de repede puteam,nepasandu-mi unde ma duc.Trebuia sa ma indepartez de el.Atunci de ce il simteam mereu langa mine?Erau ca niste umbre lungi si intunecate,care ma inconjurau.Ma simteam ca in imbratisarea lui.Ma simteam perfect.Parca-i si simteam respiratia in ceafa,gandilandu-ma.Si totusi era gresit.
Ajunsa la un lung sir de trepte,am incercat pe tot posibilul sa nu ma impiedic.Si totusi dupa cativa pasi,am simtit cum imi prinde bratul.Intr-o mili secunda eram intoarsa cu fata la el.Era nervos.Tot aerul care ma inconjura exprima ferocitate,patruzandu-ma pana la maduva spinarii.Continuam sa ma indepartez de el,dar mai mult l-am infuriat.Incepu sa ma zguduie,in timp ce tipa la mine:
-Vrei sa te linistesti pentru o secunda?Te ranesti singura,dar nu l-am lasat sa termine ca l-am intrerupt:
-Si tu nu!?!am spus-o pe un ton acid.
Stransoare se inteti.Simteam ca acele umbre puneau stapanire pe mine.Am continuat sa ma zbat in continuare,dar mai rau ma apropiam de el.Si atunci i-am pus intrebarea care ma macina:
-Ce esti tu???????
Si poc.Dintr-o data nu ma mai tinea de brat.Aceasta miscare imi provoca un dezechilibru.Acum era ocazia mea sa fug.Si totusi am ramas pe loc.Asteptam un raspuns.Imi arunca un zambet rautacios,care totusi nu era in concordanta cu privirea lui.Ochii lui exprimau tristete,singuratate:
-Un demon.
Liniste.Simteam ca nu mai am aer.Nu mai aveam stabilitate pe picioare.Am facut un pas in spate.Proasta miscare.Am simtit cum cad in gol.Capul mi se dadu pe spate,si acum asteptam impactul,unul destul de dureros,deoarece erau multe trepte pana jos.Dar iata ca intr-o secunda eram iar in pozitie verticala.Ochii lui negri,ma analizau cu o usoara teama in privire.Era ingijorat pentru mine?Am simtit cum intreaga lui fiinta ma poseda.Il simteam pana in varful firelor de par.
Am inchis ochii,concetrandu-ma.Si atunci o lumina alba strapunse aerul.Era un mic truc pe care il stiam.Am incercat sa formez un scut in jurul meu.Dar tot acel intuneric era puternic.Ma durea corpul.Era o lupta parca cu mine insumi.Fiecare lovitura a scutului impotriva intunericului,parca imi strapungea trupul cu o sulita.Am tipat.Fusese un tipat lung de durere.
Si atunci m-am trezit in patul meu.Fusese tot numai un vis,sau mai bine zis un cosmar?Dar paruse asa de real.Acele senzatii dulci,dar totusi amarui.O durere scurta imi strafulgera mana.Si cand am privit mana,am ramas stupefiata.In palma aveam o rana uriasa.Inca se vedea conturul ciobului.Aceeasi mana,acelasi ciob.NU SE POATE???Deci totul a fost adevarat.Ma contactase prin vis...